Din galeata zoioasa cu ganduri colorate
Intotdeauna cand am niste concluzii din astea filosofice si pline de profunzime asa parca intelectuala si cu pete de intelepciune nu stiu cum sa incep sa le spun sau sa le scriu. Daca incep cu :" m-am gandit", "am realizat ca" sau "mi se pare mie" nu prea pot sa accentuez procesul prin care am trecut. Sau poate ca nici nu "am gandit", "realizat" sau "mi s-a parut" ci poate ca am citit de curand sau am vazut pe Discovery. In fine, concluzia e ca mi-e greu sa imi pun marca inregistrata pe ganduri ca poate nu sunt ale mele.
Si pentru ca imi este atat de usor "sa fiu" am decis ca starea absoluta este sa "nu fiu". Stiu ca e adanca asta, dar ai rabdare cu mine ca am o logica pe undeva. Pai am inteles toata ideea de colectivitate la nivel fizic si spiritual. Am inteles ca "we are all ONE" ca suntem interconectati cu totii: oameni intre oameni, oameni cu plante, oameni cu animale, celulele intre ele, gaurile negre din Univers cu stelele si cu molecula de euglena verde ...dar. Si intotdeauna a existat un "dar" pentru ca asa ne-a facut pe noi Dumnezeu fiinte rationale, sa ne indoim de tot ceea ce exista, sa cream zei din nimic si apoi sa le reprosam ca Ei nu exista din simplul fapt ca nu ne puteau creea pe noi din nimic. Intotdeauna a existat un "dar" care a impins ratiunea si a limitat spiritul. Da! Am inteles toate astea...DAR eu nu mai vreau SA FIU. Apartenenta la familie, la popor, la tara,partid, organizatie, rasa, religie, regn , clasa sociala sau echipa de fotbal toate sunt manifestari ale ego-ului care vrea sa se identifice cu valori superioare. Poate ca nu spun nimic nou aici si poate ca ca sunt din nou greu de urmarit. Ai putina rabdare ca vei intelege si poate vei avea si tu revelatia pe care am avut-o eu.
Raspunsul obsesiv la intrebarea : Cine sunt eu? este o enumerare a elementelor cu care ma identific si incep sa cred ca sunt rezultatul tuturor acestor factori externi care imi influenteaza existenta. Cu cat vreau sa ma descopar, sa ma cunosc si sa ma identific ma afund si ma departez mai mult de substanta pentru ca ma definesc ca rezultat al factorilor care m-au materializat. Si uite aici cuvant care sa mai clarifice putin tranta asta filosofica: MATERIE. Am decis ca vreau SA NU FIU pentru ca atunci cand eu cred ca SUNT, de fapt ma limitez la materie. Asa ca in loc sa ma gandesc cine sunt cu adevarat si sa ma bat cu pumnul in piept pentru a-mi intari si accentua ideea puternica de "eu" pot sa fac exact invers. Asa cum Decartes a spus stiu ca nu stiu nimic, iar filosofii greci exprimau superlativul prin antonime asa si eu voi Fi cu adevarat atunci cand Nu voi mai vrea sa fiu.
Si iata ca te-ai spoit cu ganduri colorate din galeata mea zoioasa si poate ca nu ai inteles mare lucru. Doar ca m-am gandit sa impartasesc cu tine ca poate noi nici macar nu suntem.
