Statea cu castile in urechi in fata calculatorului si privea in gol la foaia alba si singura a blogului. Incerca sa scrie ceva apoi stergea. Incepea sa scrie in engleza, vroia sa isi ceara scuze ca nu a mai scris de mult timp. Adica de ce si-ar cere scuze cuiva? Nu era ca si cand ar fi fost niste fani care asteptau cu nerabdare aparitia unui nou articol sau o noua carte. Si de unde pana unde fitele astea de scriitoras. Oare toata informatia asta procesata si servita in timp real nu cumva dauneaza? Pai ce s-ar fi intamplat daca traiau astazi Lev Tolstoi sau Charles Dickens si se apucau sa isi scrie pe blog? Stateau cititorii cu ochii in fiecare secunda sa vada cum apare ceva sa comenteze. Ce faceau ei cu atata presiune din partea fanilor? Ei erau niste boemi care scriau cativa ani pana iesea o carte, un roman, o nuvela.

Prin minte-i treceau cuvintele pe care el le adresa altora care scriau pe bloguri:"Ai grija ca scrisul asta poate deveni periculos, daca mai si transformi blogul in loc de explorat ganduri si simtiri, il faci lacas de frustrari personale si devine nasoala treaba." Sau mai rau isi aducea aminte ce discutase cu o prietena care-i spunea ca trebuie sa te dedici scrisului, ca te consuma si nu e doar asa o joaca.

Foaia alba de pe monitor incepea sa il streseze, sa il consume. Buhuhuuu, blestemul cuvintelor asternute. Si mai intai a fost cuvantul...dar care???
Avea multe de povestit si de impartasit. Adica era cert faptul ca in ultimele luni traise destule lucruri, mai mult in interior care puteau sa apara pe blog. Acum trebuia sa le imbrace si intr-o forma mai literara, creativa. Parca nici sa nu inceapa blogul sa arate a jurnal. Daca era jurnal, devenea intim cu toata lumea. Daca era in engleza nu mai era foarte accesibil. Pana la urma s-a decis sa faca o lista cu lucrurile care puteau sa fie scrise aici. Deodata si-a dat seama ca rolul blogului este doar acela de a tine o istorie a evolutiei personale. Nu de putine ori blogul a fost ca o carte de istorie personala, mai mult de atat era un ghid, o dovada ca visele se implinesc, o intalnire cu el cel care a fost sau cu el cel care va deveni sau in fine blogul era jmecherie frate.

Pentru ca nu-i mai rasuna muzica in urechi, in linistea fizica si spirituala si-a auzit gandurile. Da. O lista cu concluzii din ultimele luni, scurt si pragmatic. Un fel de filosofie personala, repere sau ghid cu ultimele descoperiri si analize asupra ego-ului, constientului, corpului si existentei. O alta insiruire dar fara virgule ci cu liniute. Ceva scurt de care cititorii marelui scriitor pe blog sa nu se plictiseasca. Iata si lista:

- Exista multi tineri in Romania care vor sa faca ceva pozitiv dar nu stiu mereu de unde sa o apuce. Nu trebuie sa disperam ca nu avem viitor. Avem.
- Aurul nu poate cumpara totul si exista oameni care lupta cu monstrii ca Gabriel Gold Corporation. Eroi nu sunt numai cei care castiga o batalie.
- Oamenii au inceput sa viseze in culori o data cu aparitia televizorului color. Oamenii se discrimineaza be baza de culoare. Albinosii din Africa sunt la fel ca cei din Europa. Comunistii erau rosi, ecologistii sunt verzi, revolutiile sunt portocalii. Oamenii si exprima ignoranta si aroganta prin culori.
- Identificare, idem+ facere. Uniune, comuniune. Sa accepti diferentele si sa le respecti este mai important decat sa le elimini sau sa le ignori. Tindem sa devenim superficiali si confuzi. Credintele si obiceiurile mele nu sunt nici mai bune nici mai rele decat ale tale.
- "Sacru si profan" de M. Eliade este raspunsul la foarte multe intrebari. Omul a uitat ca exista doua dimensiuni dinsticte si incearca sa le combine. Mai multa confuzie.
- Nu poti schimba cursul unui rau in ale carui valuri te scalzi. El te va duce inevitabil catre locul unde se varsa si devine o imensitate. La fel cum nu poti schimba cursul vietii tale.Ea te va duce inevitabil catre momentul care se opreste si devine eternitate.
- Ceea ce vrei nu este neaparat ceea ce ai nevoie. Cand nu stii ceea ce ai nevoie intervine o energie auto-echilibratoare.
- Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume. Lumea este o realitate pe care mi-o definesc eu.
- Un mediu bun nu te face implicit un om mai bun. Trebuie sa creezi tu contextul nu sa profiti de pe urma unuia creat deja cu care te identifici si asociezi.
- "Eu sunt Cel ce sunt". Si orice definire sau numire nu fac decat sa restranga, reduca si micsoreze Absolutul/Intregul.
- E paradoxal cum poti sa stai la o masa cu niste oameni extraordinari si sa te plangi de viata ta amara. Nimic nu este mai important decat oamenii pe care-i aduni in jur.