Parabola despre iubire
Tatal isi ridica fiul in brate , il arunca si apoi il prinse. Pustiul radea si incerca sa stea pe umerii "eroului sau ". Parintele il purta pe umeri alergand cu el pe pajistea verde apoi il aseza jos. Copilul se tavalea prin iarba moale razand si fugind sa nu fie prins. Jocul acesta de-a prinselea il facea pe tatic sa respire din ce in ce mai greu. Nu putea tine parca pasul cu toata energia prichindelului care alerga in jurul lui si repeta :" Uite , tati , prinde-ma...Baaau!!"
Se apleca de doua ori sa il prinda si ramase in genunchi. Incepu apoi sa alerge dupa copilas in patru labe spunand :"Te paapaa ursuu...fugi ca te papa ursuuu." Copilandrul radea si se rotea in jurul "ursului" care se misca greu, exact ca impresionantul animal salbatic. Deodata tusi . Se ineca , probabil din cauza tutunului. Ramse cateva secunde nemiscat si se prabusi.
"Ursuleeee...baaauu!!" , spuse copilul apropiindu-se tiptil de tatal sau. Dar taticul sau era nemiscat cu ochii atintit spre cer.
"Tatiii, doarmeee" , sopti copilasul apropindu-se de taticul lui. Se lipi cu buzele de urechea lui si sufla scurt . Apoi incepu sa rada. Si se facu liniste.
Taticul era intins si nu se mai misca. Copilasul se sperie si incepu sa planga si sa tipe. Se aseza in genunchi langa "eroul" sau si incepu sa il magaie pe fata. Cu manutele lui mici a reusit sa ridice bratul taticului sau, care parea atat de greu , mai greu ca niciodata. Bratul altadata atat de puternic era acum ca o creanga rupta dintr-un copac...fara viata. Pustiul incepu sa planga din ce in ce mai tare si incerca sa isi ia tatal in brate . Parca nu putea sa il cuprinda , nu putea sa il ajute si nu misca. Copilul tipa din ce in ce mai tare si isi saruta taticul asa cum facea in fiecare dimineata de duminica. Doar ca acum nu se treze si lacrimile sarate care curgeau erau foarte , foarte sarate.
La un moment dat tatal tresari si incepu sa rada. Isi lua copilul in brate , il saruta , i sterse lacrimile si il urca pe umerii sai puternici.
"Nu mai plange mah prostutule , tati nu are nimic. Il iubesti pe tati ?"
Copilul se emotiona si isi pupa taticul ca eschimosii cu nasul.
"Da , tati , hai acasa, ca am obosit." suspina copilul si incepu sa rada cu lacrimi in ochi. Cu lacrimi de fericire.
Parabola aceasta se aseamana foarte mult cu relatia dintre Iisus si oameni. Tatal este Iisus care ne acorda dragostea lui neconditionata. Chiar daca ne pierdem speranta uneori el face in asa fel incat sa plangem si cu lacrimi de bucurie.
