Gustul dulce de Amara
Tocmai ce m-am intors de la Irish Pub si stau cu ochii atintiti in tavan. E ora 3 dimineata si mai am 3 ore de dormit daca vreau sa plec la Amara la conferinta. Nu prea vreau sa ma duc pentru ca mi se pare useless. Pregatire culturala...bullshit. Totusi vreau sa plec undeva , oriunde.
Ceasul suna la ora 6 fix. Ma imbrac , imi iau geanta si ies la autobuz. Bineinteles ca la ora asta miroase a transpiratie si se aud manele. Intru in oras si o vad pe Raluca mergand hotarata pe trotuar cu o sticla de apa in mana. Imi aduc aminte ca nu am bani si nu mi-am luat nici mancare si nici apa. De la autogara imi cumpar 2 covrigi , cu toate ca vanzatoarea mi-a spus ca sunt "de aseara ". De restul de 80 de bani imi iau 3 pastile orbit ( nu cred ca sunt orbit ca se dau ca rest ). Vine si Raluca , isi ai bilet si ne urcam in tren. Doamna controloare se arata intelegatoare si primeste cei 6 lei cat am estimat ca face pana la Fetesti. Calatoria de 80 de km dureaza 2 ore jumate , timp in care povestim tot felul de prostii si ne imaginam internshipul perfect. La cateva scaune mai incolo , o tipa si un tip foarte hippie looking vorbesc intr-o engleza stricata, semn ca sunt straini. Oare ce cred ei despre tara noastra ?
Coboram in Fetesti si intrebam doi ceferisti la ce ora pleaca trenul spre Slobozia. Ei ne indica trenul care tocmai se pusese in miscare. Ne spun ca urmatorul tren pleaca dupa-amiaza si facem ce fac toti romanii cand e vorba de transport public : Alergam. Trenul franeaza incet si ne cocotzam pe scara vagonului . Mergem 5 minute nirmal si apoi isi regleaza viteza undeva la 20 de km la ora. Ghinionul face ca tocmai in personalu' asta jegos sa vina supracontrol. Platesc 8 lei. Asta e.
In Slobozia ne intalnim cu Geanina si luam autobuzul spre Amara. Ma bag in vorba cu 3 Bucuresteni , EP dupa vorba , dupa port.
Deschiderea conferintei. Cantam ceva cu delfini si facem valuri. Chair e Anca , o cunoscusem in Germania la Growth Day , reprezenta Macedonia. Unul din traineri e Calin din Galati , nice to see known faces.
Primele training-uri ma cam plictisesc. Oamenii astia nu sunt real @-ers ci sunt aici doar pentru Exchange. Unul dintre bucuresteni , fusese cu work and travel de 2 ori. Dupa petrecerea destul de lame din prima seara ma duc in camera si imi propun ca de a doua zi sa scap de superficialitatea asta in a judeca oamenii fara sa-i cunosc.
Am ras zilele astea atat de mult incat am facut rani la obraji. Am cunoscut atatia oameni care imi pot fi prieteni si de la care am ce invata . Sunt atat de recunoscator incat cred ca fara conferinta asta eram putin ignorant. A fost prima conferinta in care am stat singur in camera. Toti cei prezenti acolo erau atat de diferiti intre ei dar eram acolo pentru acelasi scop. Stiu doar ca am plecat de acolo cu mai mult curaj si cu mai multa incredere. Si cu toate ca ma gandesc ca pe unii probabil nu i voi mai vedea vreodata am senzatia ca undeva in viata drumurile noastre se vor intersecta. Sau cel putin asa sper. Imi bate inima tare doar cand ma gandesc la discutile cu fiecare.
La intoarcere eram un grup mare. Ne-am urcat cu totii in tren si ne pregateam sa jucam mim cand vine controlorul. Ma intreaba unde merg , afla si imi spune ca trenul merge la Urziceni nu la Fetesti si ca trebuie sa cobor la prima. Mi-a luat 1 leu pentru informatia asta. Coboram in halta de la Rafaieni , parca se numea. La geam ies prietenii mei de weekend si incep sa cante "Cine pleaca e un bulangiu " . O emotie ciudata imi taie rasuflarea , i aplaud in timp ce trenul se departeaza usor, romaneste.In halta totul era in paragina si nu gaseam un robinet sa bem apa. Un politist tanar imi povesteste cat de greu este sa fii de partea legii intr-o tara in care toti jmecherii au arme.
Dupa 40 de minute vine alt personal si ne intoarcem la Slobozia. De acolo luam trenul spre Fetesti si rad 1 ora jumate cu delegatia din Galati. Cei mai fun oameni pe care i-am cunoscut.
La Fetesti iesim din oras si scriu pe o foaie "CT " , intind degetul mare si astept. Apoi o las pe Raluca sa fac acelasi lucru . In cateva minute opreste o dacie murdara si veche si un nene de etnie ne duce pana aproape de autostrada intr-un loc unde se face stopul. Opreste o Dacie Logan cu un cuplu over 50. Incerc sa fac conversatie dar fara rezultat. M-au lasat in fata casei , nu le-am dat nimic. Ma bucur ca am cunoscut niste oameni cumsecade si tacuti...sper ca se bucura si ei.
