Cand eram mic si ma duceam la bunici la tara, undeva pe langa manastirea Cozia, ma simtzeam cu adevarat liber. Acolo am simtit cat de profund e sentimentul de libertate. Imi placea sa merg descult, mai ales dimineatza cand inca era roua. Mergeam descult prin padure, pe drum, peste tot. Cand veneam in C-tza ma spalam doua ore, sa dau jos toata "libertatea". Mama se plangea mereu ca in 2 luni cat stateam acolo la bunici ne "tzaraneam", si uitam parca tot ce ne invatza ea. Din cauza ca stateam descultz pe strada, din cauza caldurii se topea asfaltul si eram negru pe talpa. Talpile mele erau negre, picioarele zgariate, eram muscat de insecte , si cand veneam acasa si ma taiam pe plaja in scoici si imi era jena sa stau pe burta la soare fiindca mi se vedeau talpile pline de smoala si ma zgariam si in scoic , si acum mai am semne.
Cand mergeam cu bunicii sa adunam fanul prin livezi, pe dealuri, pe langa paduri, imi placea la nebunie mirosul de iarba uscata. Si se mai intampla din cand in cand sa inceapa cate o ploaie din aia violenta de vara. Si fiind pe dealuri plecam spre casa si intotdeauna ramaneam cu bunicul meu in urma , nu ne grabeam. Mergeam incet si lasam ploaia sa ne purifice, el spunea ca asa Dumnezeu o anuntza pe bunica mea cand sa mai ia o pauza fiindca muncea prea mult. Tataia stia sa pretuiasca viata, sa se bucure de ea si sa-l iubeasca pe Dumnezeu descoperind libertatea in bucuriile simple precum o ploaie calda de vara. Dumnezeu sa-l odihneasca.

M-am documentat mult ca sa aflu ce se intampla cand ne indragostim. Tot credeam ca e o boala..inca mai cred.
Sa incepem
Cocktailul de substante chimice din creier care aprinde scanteia iubirii romantice e complet diferit de cel care o intretine pe termen lung.

Studii au aratat ca atunci cand subiectul se uita la persoana iubita , regiunile din creier legate de ideea de recompensa si placere - complexul tegumentar ventral si nucleul caudat - se luminau. Iubirea face sa le lumineze nucleul caudat , pentru ca aici e localizata o retea densa de receptori pentru un neurotransmitator numit dopamina , care poate fii considerat o componenta a unui elixir endrogen al dragostei. In proportile cuvenite , dopamina genereaza energie intensa, euforie , atentie concentrata si motivatia de a castiga recompense. Iata de ce , atunci cand te-ai indragostit de curand , poti sa nu dormi toata noaptea , sa privesti rasaritul soarelui , sa participi la o cursa , sa schiezi pe o panta abrupta. Dragostea te face indraznet si istet , te face sa iti asumi riscuri , carora uneori le supravietuiesti , alteori nu.
Serotonina este probabil neurotransmitatorul nostru numarul unu, alterat de medicatia noastra psihiatrica numarul unu :prozac, zoloft si paxil, printre altele. Cercetatorii sustin de mult ca persoanele cu sindrom obsesiv-compulsiv au un dezechilibru de serotoina.
Medicamentele precum prozac par sa aline acest sindrom, ridicand nivelul acestui neurotransmitator disponibil in conexiunile dintr neuroni. Comparand nivelurile de serotonina ale indragostitilor cu cele ale unui grup de persoane care sufereau de sindromul obsesiv-compulsiv si cu cele ale unui grup , neafectat nici de pasiune nici de boli mintale , s-a descoperit ca nivelul serotoninei din sangele obsesiv-compulsivilor si cel al indragostitilor era cu 40% mai mare decat cel al subiectilor normali..
Traducere : dragostea si sindromul obsesiv -compulsiv ar putea avea un profil chimic similar.
Traducere : dragostea seamna cu o boala psihica
Traducere : nu fi prost :nu te baga.
Nimeni nu poate insa urma acest indemn. Ne indragostinm, uneori iarasi si iarasi, supunandu-ne de fiecare data unei stari psihice bolnave. Mai exista totusi spernta pentru cei prinsi in inclestarea pasiunii navalnice: Pozacul. Nimic nu se compara cu acest glont bicolor cand e vorba de domolit impulsurile sexuale. Acest tip de medicamente pun in pericol capacitatea cuiva de a se indragosti si de a ramane indragostit. Tocind aceasta latura a iubirii si libidoul asociat , relatiile devin rasuflate.
Psihanalistii au conceput nenumarate motive pentru care ne indragostim de cine ne indragostim. Freud ar fi spus ca dorinta feicaruia este influentata de dorinta neimplinita de a te culca cu mama, daca esti baiat , sau cu tatal daca esti fata . Jung credea ca pasiunea este dirijata de un soi de inconstient colectiv . Astazi , psihiatri sustin ca dragostea isi are radacinile in primele noastre experiente intime din perioada copilariei : cum ne-am simtit cand ne hraneam la san, chipul mamei , aceste elemente ale confortului pur , care ni se intiparesc in minte si pe care incerca tot timpul sa le retraim ca adulti. Conform acestei teorii , iubim pe cine iubim nu atat din cauza viitorului pe care incercam sa ni-l construim , ci din cauza trecutului pe care incercam sa-l redobandim. Iubirea e reactiva , nu proactiva , ne proiecteaza inapoi , si de aceea o anumita persona "pare potrivita". Sau "pare familiara". Pentru ca este familiara. Are un chip, un miros sau o voce care ne activeaza amintiri in subconstient.
Psihologia evolutiva si-a luat adio de la Freud , de la complexul oedipian si de la alte chestii inalte , intorcandu-se la tehnicile simple de spravietuire. Ea sustine ca suntem atrasi si drept urmare ne alegem ca pereche persoane care au un aspect sanatos . Iar sanatatea se manifesta la femei sub forma ( sticla de coca-cola ) raportului de 70% intre talie si sold , iar la barbati prin trasaturi aspre , care sugereaza o cantitate mare de testosteron in sange. Raportul talie- sold este important pentru o nastere reusita , iar studiile arata ca aceasta cifra anume indica o mai mare feritilitate. Cat despre aspectul aspru , ei bine , un barbat cu o cantitate zdravana de testosteron are probabil si sistemul imunita mai puternic , si sanse mai mari de a-i da partenerului copii sanatosi..
Poate c amodul in car ene alegem partenerul tine pur si simplu de nas. Intr-un experment li s-a cerut unui numar de 49 de femei sa miroasa tricouri care fusesera purtate de barbati neidentificati , cu diverse genotipuri care influenteaza atat mirosul corpului , cat si sistemul imunitar . Apoi l-i s-a cerut femeilor sa spuna ce tricouri miroseau cel mai bine si cel mai rau . Fiecare femeie a preferat mirosul unui tricou purtat de un barbat al carui genotip era cel mai diferit fatza de al ei , n genotip care probabil, era legat de un sistem imunitar care detinea ceva ce lipsea dintr-al ei . In acest mod , femeia isi sporea sansele de a avea progenituri viguroase.
Pare prea frumos sa fie adevarat faptul ca suntem atat de strans conectati si totusi nu ne dam seama de aceste conexiuni. Nimeni nu a zis vreodata :" M-am maritat cu el din cauza felului in care mirosea.: Nu . Spune : "M-am casatorit cu el pentru ca e frumos , inteligent , amuzant , etc". Este insa probabil sa ne inselam la fel de mult atunci cand vorbim despre iubire , ca si atunci cand o traim. Daca totul se reduce la adulmecat , atunci cainii au un avantaj clar atunci cand e vorba sa isi aleaga perechea.

De ce nu dureaza iubirea pasionala ?

Cum este posibil ca o persoana sa ti se para frumoasa intr-o luni , iar 364 de zile mai tarziu tot intr-o luni , sa consideri acea frumusete fara sare si piper ?Cu siguranta , nu obiectul afectiunii tale s-a schimbat atat de mult. Are aceiasi ochi. Vocea ei a avut intotdeauna acea rezonanta profunda , dar acum te racaie - suna de parca ar avea nevoie de antibiotice. Sau poate ca tu ai nevoie de antibiotice , pentru ca partenerul pe care altadata il iubeai si il pretuiai si in care vedeai toata stralucirea stelelor iti apare acum ca o infectie latenta., care te stoarce de vlaga.
Studii din toata lumea arata ca , intr-adevar, pasiunea se termina. Sfarsitul ei este ceva la fel de obisnuit ca scanteia de la inceput. Nu este de mirare ca anumite culturi considera o nebunie sa iti alegi partenerul de o viata pornid de la ceva atat de trecator.

Vorbele dulci si darurile alimenteaza pasiunea romantica . Biochimistii spun ca aceasta faza febrila a iubirii se consuma in cativa ani. Creierul nu poate sustine , probabil, activitatea neuronala intensa a pasiunii .

Relatile se destrama deseori dupa o durata de 4 ani , pentru ca atat iti trebuie sa cresti un beblus. Pasiunea, acel sentiment salbatic , nebunesc , caleidoscopic, se dovedeste totusi a fi practica. Nu avem nevoie doar de copulatie ; avem nevoie de suficienta pasiune pentru a incepe sa procream , iar sentimentele de atasament preiau controlul pe masura ce partenerii isi unesc eforturile pentru a creste un prunc neajutorat. Dupa ce colipul nu mai este alaptat , poate fii lasat cu o sora , o matusa , niste prieteni . Fiecare parinte este acum liber sa isi gaseasca alt partener si sa aiba alti copii.
Biologic vorbind , motivele pentru care iubirea romantica paleste pot fi gasite in modul in care reactioneaza creierele noasre la valul de dopamina care insoteste pasiunea si ne face sa zburam. Consumatorii de cocaina descriu sentimentul de toleranta : creierul se adapteaza la excesul de drog . Probabil ca neuronii se desensibilizeaza si au nevoie de cantitati mai mari pentru a atinge extazul - pemtru a produce , metaforic vorbind , "praful de zana".
E poate mai bine ca iubirea romantica se stinge. Daca starea chimica modificata indusa de iubirea romantica e asemanatoare bolilor mintale sau euforiei provocate de droguri , expunerea prea indelungata ar putea provoca dereglari psihice.

Ar putea fii un raspuns .