Aventurile lui Zarab



Aerul rece al diminetii il scoase pe Zarab tremurand din cortul lui prea subtire pentru munte. Hadrian dormea linistit epuizat dupa lunga escaladare. Se aflau pe muntele Sfinx , aproape de regiunea Bable.

Trecusera aproape 8 luni pline de cand Zarab si Hadrian plecasera in lume. Cu toate ca trecuse prin multe primejdii, Zarab vroia sa isi continue calatoria pana la Orasul Pacatelor, pentru a gusta din iarba magica.

-Neatza Zarab, ce ma-ta ai facut cu focul ala?

-Un rahat, am atitpit dupa miezul noptii si s-a stins.

-Bine ca nu e primejdios pe aici , spuse Hadrian razand, si ca ursii nu mananca carne imbibata cu alcool.

Soarele era la 2 sulite pe cer. Cei doi calatori se inchinara pret de cateva ceasuri la altarul Sfinxului , in cinstea Zeului Zarahustra. Dupa ce terminara ritualul , stransera cortul isi luara armele si pornira pe drumul anevoios spre poalele muntelui.

In orasul Sibhun se despartira. Hadrian trebui sa se intoarca inapoi in sat, pentru ca mai avea cai de vandut pentru stapanul sau Japonzeul Suzuki. Calatoria lui Zarab trebuia sa continue. Ajuns la Lacurile cu Sare trebuia sa participe la o mare intalnire a Clanului din care facea parte- Clanul Cavaerilor Albastri. Aici isi mai odihni oasele cateva zile si se pregati pentru lunga calatorie spre insula viselor.