Noaptea singur
La 22.30 trebuia sa fiu in Bacau sa iau trenul spre Targu Neamt. Cu cinsprezece minute inainte eram cu tirul pe soseaua de centura a orasului. Soferul de tir habar nu avea incotro e gara asa ca m-am decis sa il mai insotesc o bucata de drum si sa ma lase unde o vrea dansu. Peste o ora deja nu mai putea sa isi tina ochii deschisi de oboseala. Speranta mea ca voi prinde trenul spre Durau.. sau unde naibii mergeam, murise, sau mai rau "atzipise".
Vorbeam din ce in ce mai tare si ma uitam la el , incercand sa il tin treaz. Niciodata nu mi-au placut accidentele cu tirul pentru ca toate sunt fatale. Ma gandeam cum v-a suna stirea :" Noaptea trecuta un accident grav soldat cu 3 morti si 2 raniti s-a petrecut pe soseaua ce leaga Bacau de Iasi. Pe fondul vremii nefavorabile , a oboselii si ne adaptarii la viteza de mers , soferul autocamionului s-a izbit de un copac ce venea din sens opus." Vazand ca nu mai am cum sa lupt cu somnul lui l-am rugat sa traga pe dreapta si sa doarma. Asta a si facut intr-o parcare cu popas. Eu am intrat sa mananc o ciorba sis a beau o bere. Am vazut o repriza din meci si ma tot gandeam cum sa fac sa imi continui drumul. Eram cu ochii pe un autocar plin de turisti care mergea in directia mea...devenise directia MEA. La 11.45 m-am dus in cabina sa il trezesc pe sofer dar am atipit si io. Cand ne-am trezit ( deja eram NOI ) era foarte tarziu sa mai prind vreun tren de noapte din vreunul dintre orasele pe care urma sa le vizitam.
La iesirea dintr-un sat , intr-o intersectie neluminata , nea soferul imi spune ca aici trebuie sa cobor si sa fac stopul spre Targu Neamt, adica la stanga. Nu mi-a luat bani , am multumit politicos si m-am dat jos.
Timp de 2 ore am experimentat singuratatea .
Era multa ceata , frig care intra in oase si intuneric. Deasupra mea undeva era un bec rosu. Initial am crezut ca e avion , apoi OZN. Auzeam cum cad frunze din copaci. Pur si simplu le auzeam cum se desprind si cad. Nu aveam lanterna si ma speriam cand auzeam paraituri si troznituri . Nu stiam de unde vin dar nici nu cautam raspunsuri. Cand trecea cate o masina ridicam degetul mare in directia in care voriam sa merg dar ma bucuram ca am o sursa de lumina si mai vad unde sunt. Haios a fost sa descopar ca lumina rosie era varful unul stalp de tensiune care troznea si paraia langa mine. Nu exista sentiment mai ciudat decat acela ca esti singur in noapte, undeva departe de oameni. Masinile care treceau , una la 15 minute am cronometrat eu , nu opreau sau nu mergeau in directia in care voriam eu. Pe la 3 noaptea a oprit un tip cu un tir care mi-a pus o lanterna in ochi pentru ca si el era speriat de ciudatul care statea la marginea padurii.
