Oare ce facem toata viata ? Adunam amintiri pentru viatza de apoi. Presupun ca dupa ce mor o sa am mult timp sa meditez si o sa imi aduc aminte ce am facut cu viatza mea.
Sunt atatea placeri pe care le meritam dar cateodata uitam de ele. Cateodata spunem ca sunt viciim, alta data spunem ca sunt scumpe , alta data ca sunt greu de satisfacut , sau ca nu suntem demni de ele. Cateodata abuzam de aceste placeri ale vietii si ele devin ...sterse.
Timpul petrecut cu familia , timpul petrecut cu prietenii , timpul petrecut cu persoana iubita , timpul in care simti ca traiesti. De cate ori se intampla sa ma uit la o poza si sa imi dau seama ce momente am trait atunci , parca un val de caldura imi transcede sufletul . Amintirile sunt mai valoaroase cu cat timpul trece . Vreau sa traiesc. Vreau sa fiu liber si fara griji asa ca in poza asta de mai sus. Pentru ca eu cred ca se poate. Se poate sa traiesti fara de griji, in nesimtire cum ar spune unii , la maxim cum ar spune altii.
Calitatea ta de om este data de persoanele cu care te inconjori si de momentele pe care le traiesti cu ei. Si pana acum pot sa spun ca sunt fericit. Am reusit sa adun in jurul meu prieteni cu suflet mare, cu ficat distrus si cu plamanii sus in nori .
As I walk the path of life , I enjoy every step. From time to time some moments take my breath away ...and I feel so alive. I am not ready to touch the sky because I haven't kissed the earth You've walked on before me.
