Un cer atat de mare si de albastru
Imi intind aripile si respir. Aaaaah , aer curat. Sunt intr-un varf de munte sub o cruce mare. In fatza mea se deschide o prapastie abrupta. Nu stiu cat de abrupta pentru ca o ceatza laptoasa acopera peisajul. Am intalnit multe piedici , multe obstacole, dar uite ca sunt aici deaspupra raiului, pe nori.
Cat de mare este cerul,cat de intins , cat de albastru? Nu imi dadeam seama. Stiam doar ca trebuie sa descopar cat de intins este Raiul MEU. Cand am inceput sa scriu despre acest "rai" , am inceput sa privesc viata mea mai optimist. Am inceput sa cred ca pot face din lumea din jurul meu un RAI, si asa s-a nascut Raiul MEU.
Vantul si curentii de aici din munti aduc ceatza in valuri. Din cand in cand privelistea devine mai clara si se vede salbaticia si violenta cu care Natura/DZEU/whatever au sculptat stanca.
Calatoria mea de descoperire a raiului este din ce in ce mai profunda. Din cauza oboselii , fericirii,alcolului , drogurilor incep sa vad lucrurile FOARTE CLAR. Din cauza ca am aripile mici , nu pot sa zbor si asa trebuie sa merg pe jos. Picioarele mele au urme clare ale efortului depus, mirosul lor este un miros prea pamantean. Valoarea unui om sta in lucrurile in care crede. Un om valoros nu este cel care predica ceea ce crede, ci este cel care pune in practica pentru a demonstra ca asa e : Practice what you preach!
Frica mea de moarte si de ceea ce urmeaza dupa moarte ma forteaza sa imi iau viata in maini. In ultimele nopti nu prea am dormit. Am descoperit oameni care pun mult pret pe calitatea vietii lor. Oameni care au lacrimi in ochi cand vorbesc despre ce e important pentru ei, oameni care vor sa schimbe ceva, oameni care vor sa se schimbe pe ei. Femeia care merge mereu desculta pentru ca se incarca cu energia pamantului. Caut calitatea in raiul meu. Sunt un inger din ce in ce mai aproape de zbor. Sper sa imi creasca aripile si sa ating norii. Pana atunci sunt condamnat sa ma plimb descult pe pamantul negru si rece.
2 zile si poate o sa zbor...
Imi intind aripile si respir. Aaaaah , aer curat. Sunt intr-un varf de munte sub o cruce mare. In fatza mea se deschide o prapastie abrupta. Nu stiu cat de abrupta pentru ca o ceatza laptoasa acopera peisajul. Am intalnit multe piedici , multe obstacole, dar uite ca sunt aici deaspupra raiului, pe nori.
Cat de mare este cerul,cat de intins , cat de albastru? Nu imi dadeam seama. Stiam doar ca trebuie sa descopar cat de intins este Raiul MEU. Cand am inceput sa scriu despre acest "rai" , am inceput sa privesc viata mea mai optimist. Am inceput sa cred ca pot face din lumea din jurul meu un RAI, si asa s-a nascut Raiul MEU.
Vantul si curentii de aici din munti aduc ceatza in valuri. Din cand in cand privelistea devine mai clara si se vede salbaticia si violenta cu care Natura/DZEU/whatever au sculptat stanca.
Calatoria mea de descoperire a raiului este din ce in ce mai profunda. Din cauza oboselii , fericirii,alcolului , drogurilor incep sa vad lucrurile FOARTE CLAR. Din cauza ca am aripile mici , nu pot sa zbor si asa trebuie sa merg pe jos. Picioarele mele au urme clare ale efortului depus, mirosul lor este un miros prea pamantean. Valoarea unui om sta in lucrurile in care crede. Un om valoros nu este cel care predica ceea ce crede, ci este cel care pune in practica pentru a demonstra ca asa e : Practice what you preach!
Frica mea de moarte si de ceea ce urmeaza dupa moarte ma forteaza sa imi iau viata in maini. In ultimele nopti nu prea am dormit. Am descoperit oameni care pun mult pret pe calitatea vietii lor. Oameni care au lacrimi in ochi cand vorbesc despre ce e important pentru ei, oameni care vor sa schimbe ceva, oameni care vor sa se schimbe pe ei. Femeia care merge mereu desculta pentru ca se incarca cu energia pamantului. Caut calitatea in raiul meu. Sunt un inger din ce in ce mai aproape de zbor. Sper sa imi creasca aripile si sa ating norii. Pana atunci sunt condamnat sa ma plimb descult pe pamantul negru si rece.
2 zile si poate o sa zbor...
