Ma dor ochii din cauza proiectorului. De 3 zile stam toti in living si analizam fiecare pagina , fiecare cuvant si facem o gramada de SWOT-uri pentru fiecare sector in parte. Mai intai Msambweni si apoi Magarini. Radem si ne distram discutand despre probleme. Fiecare SWOT are mai multe weakneses decat strengths. Apoi cel mai greu devine cand trebuie sa gasim oportunitati.
Poveste reala:
Intalnire cu un membru al parlamentului dintr-o regiune din Nordul Kenyei cu inhabitanti preponderent somalezi. Tipul care acum este doctor, ne spune ca a vazut prima data o sala de clasa atunci cand a implinit 12 ani. Motivul nu era pentru ca nu se ducea la scoala, ci pentru ca in zona existau copaci. Astfel atunci cand cresteau si trebuiau sa promoveze in alta "clasa" erau trimisi la umbra altui copac. Clasele se tineau sub copaci si in functie de umbra fiecare stia unde i este locul. Din cei 45 de copii care erau la scoala doar 20 erau inregistrati si primeau note. De ce ? Pentru ca asa era planificare Ministerului Educatiei. Cei care nu primeau note promovau daca reuseau sa isi atinga urechea dreapta cu mana stanga pe deasupra capului. Am crezut ca este o gluma si am ras. Dar sora lui era acolo de fata si a confirmat ca asa s-a nimerit ca fratele ei mai mare cu 3 ani sa fie in aceasi clasa cu ea. Atunci cand toata lumea il incuraja sa mearga la facultate , pentru ca era cel mai destept din regiune , el a refuzat. Nu vroia sa isi paraseasca satul natal si sa plece la oras de frica sa nu isi piarda camilele.
Acum tipul este doctor veterinar si membru al parlamentului. Cand se duce in regiunea pe care o reprezinta( locul sau natal), petrece cea mai mare parte din timp vizitand scoli si vorbind cu copiii. El nu este un caz unic, ci unul dintre cei norocosi . Norocos pentru ca a avut oameni in jurul lui care i-au descoperit potentialul.
Spre seara primim vizita unor tipi care lucreaza pentru Guvernul Somalez. Discutand despre razboiul civil care continua sa macine tara, despre rapiri si afaceri controlate de arabi, ajung sa ma intreb : Cum de exista pirati somalezi, cand Oceanul Indian este ticsit de portavioane , nave si submarine americane. Zona este foarte puternic militarizata si totusi somalezii ataca vapoare si cer rascumparare. Instabilitatea se produce sau apare din senin ?
Azi am finalizat strategia pentru dezvoltarea pescuitului in zona. Am invatat sa pretuiesc apa si pestele afumat. Atunci cand micii intreprinzatori de pe coasta de est vor avea bani sa produca gheata si sa congeleze pestele , vor renunta sa il afume.
Imi e dor de somon fume si Evian pe Coasta de Azur....cu toate ca ma multumesc si cu guvizi si Borsec in Mamaia.
Taking great decions in times of tempest ,
If I thik about my life , my dreams and my acomplishments I realise that the small decisions I took in different moments changed me a lot. Like every human being I sometimes stop and think :"But what if...".
What if I had joined Police Academy , and now I was a cop. For a very long period of time , taht has been one of my most boiling goals.
What if in the second year of faculty I would have left home for going to UK and work in a farm. Thank you mother that you stopped me than.
What if I accepted a job in a romanian company , what if I wouldnt have joined AIESEC , what if I never left for Exchange .
I don't know if it is the some for you , but I always build in my mind how I want my life to be and I start dreaming. And from time to time someone or something tells me to wake up to the real world. Waking up meens doing what everybody expects me to do : live a safe , normal , superficial life. If I hate something in life , I hate dream breakers.
Why I think life is a miracle :
Two days ago I was enjoing a glass of white wine at Comfort. Sitting there outside on the balcony alone at the table and dreming. It was 3 in the afternoon and the street was packed with people. It wasn't very hot but the sun was reminding me that I am in Africa . I was thinking of KWS : living on Wasini Island , protecting the dolphins and training the villagers on HIV and enviornment conservation... really saving the planet. I was thinking about the meeting at EABL in the morning , marketing and beer. I was thanking God for knowing people like Sebi , Angie , Leah and Cathy. AIESEC-ers that cared about me , true friends that were doing everything to help me find a job. A decent job in Kenya. I remembered my friends at home and the reasons why I came here. I couldn't find the reason called :"finding a common job." So I drunk my last zip of wine being proud that I made the decision on going to the island, without salary. After an hour , my Dream Team gathered. We were meeting someone. That someone inspired us again. Beatrice told us about her projects and how we can blend in and help.
I couldn't stop laughing. First project is on Wasini Island , building schools.
I am proud that I made another decision and I even had confirmation from God that I am doing the right thing.
If I thik about my life , my dreams and my acomplishments I realise that the small decisions I took in different moments changed me a lot. Like every human being I sometimes stop and think :"But what if...".
What if I had joined Police Academy , and now I was a cop. For a very long period of time , taht has been one of my most boiling goals.
What if in the second year of faculty I would have left home for going to UK and work in a farm. Thank you mother that you stopped me than.
What if I accepted a job in a romanian company , what if I wouldnt have joined AIESEC , what if I never left for Exchange .
I don't know if it is the some for you , but I always build in my mind how I want my life to be and I start dreaming. And from time to time someone or something tells me to wake up to the real world. Waking up meens doing what everybody expects me to do : live a safe , normal , superficial life. If I hate something in life , I hate dream breakers.
Why I think life is a miracle :
Two days ago I was enjoing a glass of white wine at Comfort. Sitting there outside on the balcony alone at the table and dreming. It was 3 in the afternoon and the street was packed with people. It wasn't very hot but the sun was reminding me that I am in Africa . I was thinking of KWS : living on Wasini Island , protecting the dolphins and training the villagers on HIV and enviornment conservation... really saving the planet. I was thinking about the meeting at EABL in the morning , marketing and beer. I was thanking God for knowing people like Sebi , Angie , Leah and Cathy. AIESEC-ers that cared about me , true friends that were doing everything to help me find a job. A decent job in Kenya. I remembered my friends at home and the reasons why I came here. I couldn't find the reason called :"finding a common job." So I drunk my last zip of wine being proud that I made the decision on going to the island, without salary. After an hour , my Dream Team gathered. We were meeting someone. That someone inspired us again. Beatrice told us about her projects and how we can blend in and help.
I couldn't stop laughing. First project is on Wasini Island , building schools.
I am proud that I made another decision and I even had confirmation from God that I am doing the right thing.
Zilele astea am realizat ceva ce m-a speriat.
In iulie scriam cuiva intr-un mail ca vreau sa traiesc undeva in Africa 2-3 ani. Am scris mai multe tampenii in mailul ala si undeva aparea cuvantul Kenya. Intotdeauna am vrut sa ma duc in Brazilia si in vara inca imi doream asta.
Imi amintesc candva in toamna cand am participat la conferita de pregatire pentru Exchange. Stateam la masa in restaurantul hotelului si mancam alaturi de ceilati visatori care vor sa cucereasca lumea. Toti ma intrebau de ce mananc atat de putin si de ce nu mananc carne. Le spuneam ca ma pregatesc pentru Africa si foamete si vreau sa devin vegetarian. Acum o saptamana stateam la masa la cantina universitatii si mi-am dat seama ca nu am mai mancat carne de foarte mult timp. Am realizat ca sunt in Africa si ca mananc foarte mult orez.
Astazi in autobuz eram singurul alb. Aseara in cafenea eram singurul alb. Nu sunt special datorita culorii mele , dar ma simt foarte constient de cine sunt. Si toata aventura asta a mea , este foarte revelatoare. Mi-am dat seama ca uneori ceea ce cred despre lume poate sa fie gresit. Calatoria de descoperire a Africii s-a transformat intr-o calatorie in interiorul fiintei mele. Am inceput sa dezgrop si sa scot la lumina toate certitudinile mele . Testate la lumina Soarelui , unele certitudini se topesc.
In iulie scriam cuiva intr-un mail ca vreau sa traiesc undeva in Africa 2-3 ani. Am scris mai multe tampenii in mailul ala si undeva aparea cuvantul Kenya. Intotdeauna am vrut sa ma duc in Brazilia si in vara inca imi doream asta.
Imi amintesc candva in toamna cand am participat la conferita de pregatire pentru Exchange. Stateam la masa in restaurantul hotelului si mancam alaturi de ceilati visatori care vor sa cucereasca lumea. Toti ma intrebau de ce mananc atat de putin si de ce nu mananc carne. Le spuneam ca ma pregatesc pentru Africa si foamete si vreau sa devin vegetarian. Acum o saptamana stateam la masa la cantina universitatii si mi-am dat seama ca nu am mai mancat carne de foarte mult timp. Am realizat ca sunt in Africa si ca mananc foarte mult orez.
Astazi in autobuz eram singurul alb. Aseara in cafenea eram singurul alb. Nu sunt special datorita culorii mele , dar ma simt foarte constient de cine sunt. Si toata aventura asta a mea , este foarte revelatoare. Mi-am dat seama ca uneori ceea ce cred despre lume poate sa fie gresit. Calatoria de descoperire a Africii s-a transformat intr-o calatorie in interiorul fiintei mele. Am inceput sa dezgrop si sa scot la lumina toate certitudinile mele . Testate la lumina Soarelui , unele certitudini se topesc.
Leaving home
Today I left the family where I was living in the last 32 days. It felt really strange. It was another situation when I just have to move.
Because I don't have any more money I will live for free with an aiesecer , a cool one.
It was funny to use our last money on the bus tiket. Now I am really poor.
Today I left the family where I was living in the last 32 days. It felt really strange. It was another situation when I just have to move.
Because I don't have any more money I will live for free with an aiesecer , a cool one.
It was funny to use our last money on the bus tiket. Now I am really poor.
It's morning again. I hear Garreth going faster on the stairs and that noise that flip-flops make when they touch foot skin. I want to sleep more because the room is dark. Or I want to sleep more because I like my safe bed. Is safe to sleep.
I go to the bathroom and wash my face and teeth. Because I don't have a mirror , can't see how I look like. My face is wet . Get back in the room and look for the towel. I don't turn on the light because Nuk is sleeping.
Nuk leaves at 8.30 , catches the matatu and goes in the slums. He is teaching there.
I get dressed while Museoka is coming with breakfast. I see him passing through carrying the same things : bread and tea. Last week Nuk asked for butter. Now we eat bread with butter. Almost everyday. Garreth is writing in his journal a lot. Every morning and every evening. I wish I had a diary to write in , but now it is too late. The reason I don't want to do this is because I get depressed ... or at least I think I would. We leave house and go on the same road every day. Pass over the bridge where people are mugged say hello to people working there and get in the matatu. The price is between 20 and 40 bob depending on the hour.
Everyday I read the messages written on cars , walls and buildings believing that there are signs of my theory that "everything happens for a reason". It is soo much happening. Who said that doing good things and helping others is easy ? I guess no one.
On Sunday my charm broke. It is not like something bad will happen , although the message on it :" Sa fie pace in lume" , means more that words to me. Sitting at the table I realise what I am doing...or what we are doing. I guess everyone in the team , is a Mercenary of Peace. We want to do good things , volunteering and community development but we still need money. And because of our good intentions we work for people like politicians or big companies who want their "sins" to be forgiven.
And in moment like this a friend of mine reminded me of something that Oprah said :" You didn't gradute from Harvard University just to get a good job." I guess the same with me and other Mercenaries of PEACE. We didn't invest our time and soul in volunttering work just to get a good job.
I go to the bathroom and wash my face and teeth. Because I don't have a mirror , can't see how I look like. My face is wet . Get back in the room and look for the towel. I don't turn on the light because Nuk is sleeping.
Nuk leaves at 8.30 , catches the matatu and goes in the slums. He is teaching there.
I get dressed while Museoka is coming with breakfast. I see him passing through carrying the same things : bread and tea. Last week Nuk asked for butter. Now we eat bread with butter. Almost everyday. Garreth is writing in his journal a lot. Every morning and every evening. I wish I had a diary to write in , but now it is too late. The reason I don't want to do this is because I get depressed ... or at least I think I would. We leave house and go on the same road every day. Pass over the bridge where people are mugged say hello to people working there and get in the matatu. The price is between 20 and 40 bob depending on the hour.
Everyday I read the messages written on cars , walls and buildings believing that there are signs of my theory that "everything happens for a reason". It is soo much happening. Who said that doing good things and helping others is easy ? I guess no one.
On Sunday my charm broke. It is not like something bad will happen , although the message on it :" Sa fie pace in lume" , means more that words to me. Sitting at the table I realise what I am doing...or what we are doing. I guess everyone in the team , is a Mercenary of Peace. We want to do good things , volunteering and community development but we still need money. And because of our good intentions we work for people like politicians or big companies who want their "sins" to be forgiven.
And in moment like this a friend of mine reminded me of something that Oprah said :" You didn't gradute from Harvard University just to get a good job." I guess the same with me and other Mercenaries of PEACE. We didn't invest our time and soul in volunttering work just to get a good job.
Omul este o fiinta cameleonica. Mi-am dat seama de acest lucru in primele zile aici in Nairobi.
Primele 3 zile au fost foarte ciudate. Eram foarte incordat si atent la tot ce se intampla in jurul meu. E si normal ca o data scos din habitat sa ma comport altfel. Primul lucru greu de digerat este acela ca un alb iese imediat in evidenta. Toti cred ca "muzungus" sunt bogati si prosti. Si cam au dreptate. Lumea de aici este o imbinare intre Africa triburilor si Africa noului mileniu. Oamenii se impart in crestini , musulmani , secte si culte religioase , atei dar cand ajungi sa-i cunosti mai bine , afli ca tot ceea ce conteaza este aparteneta la un trib sau altul.
Ma bucur cand vad ca portughezi , englezi , arabi whatever nu au reusit sa aduca mari schimbari . Cu toate ca triburile masai sunt cele mai cunoscute datorita National Geo si Discovery , kikuiu , lua , luio si kamba sunt cele mai raspandite. Fiecare trib are calitati specifice. Limba swahilii este foarte interesanta. Trei zile pe saptamana avem lectii de swahilii cu un tip care este coleg cu noi pe proiect.
Ceea ce ajuta omul sa se adapteze este necesitatea. Nu pot supravietui daca nu ma supun regulilor de aici si daca nu ma adaptez cumva la ele. Pentru a ma adapta am avut nevoie de informatie si raspuns la intrebarea "Why ?" . Atunci cand nu am gasit raspuns la intrebarea asta ( adresata doar in gand ( am luat lucrurile asa cum sunt. La naiba cu ce stiu eu despre lume si despre viata. In mediul in care imi traiesc viata acum , lumea traieste altfel.
Acest post este inchierea procesului de adaptare.
Primele 3 zile au fost foarte ciudate. Eram foarte incordat si atent la tot ce se intampla in jurul meu. E si normal ca o data scos din habitat sa ma comport altfel. Primul lucru greu de digerat este acela ca un alb iese imediat in evidenta. Toti cred ca "muzungus" sunt bogati si prosti. Si cam au dreptate. Lumea de aici este o imbinare intre Africa triburilor si Africa noului mileniu. Oamenii se impart in crestini , musulmani , secte si culte religioase , atei dar cand ajungi sa-i cunosti mai bine , afli ca tot ceea ce conteaza este aparteneta la un trib sau altul.
Ma bucur cand vad ca portughezi , englezi , arabi whatever nu au reusit sa aduca mari schimbari . Cu toate ca triburile masai sunt cele mai cunoscute datorita National Geo si Discovery , kikuiu , lua , luio si kamba sunt cele mai raspandite. Fiecare trib are calitati specifice. Limba swahilii este foarte interesanta. Trei zile pe saptamana avem lectii de swahilii cu un tip care este coleg cu noi pe proiect.
Ceea ce ajuta omul sa se adapteze este necesitatea. Nu pot supravietui daca nu ma supun regulilor de aici si daca nu ma adaptez cumva la ele. Pentru a ma adapta am avut nevoie de informatie si raspuns la intrebarea "Why ?" . Atunci cand nu am gasit raspuns la intrebarea asta ( adresata doar in gand ( am luat lucrurile asa cum sunt. La naiba cu ce stiu eu despre lume si despre viata. In mediul in care imi traiesc viata acum , lumea traieste altfel.
Acest post este inchierea procesului de adaptare.
Slum cocktail
In the next moments I will share with you an African Cocktail which is served here in Kenya . The reason I am telling you about this recipe is because it really worked for me getting me dizzy. So here it goes :
You take a few billions people and you put them live in an opened area. You provide them ...nothing and wait. In a short period of time they will start building improvised
houses made by all sort of garbage. Between their houses you let small black children to run naked. You let them very narrow alleys where they can move from a place to another. You make everything very dirty on the edge of life conditions. When they are born , they don't cry because is useless. You don't show them another way of life and they learn to smile. They smile a lot. You can look in the children eyes and see how they shine and how adorable and innocent they are. When they die you can carry their bodies outside the slum , sometimes in a blanket.
Mix it good.
Now you only have to add some feelings :
- hate for the leaders who got people in this situation,
- love for the children who want to hold your hand ,
- fear of the men who just stand there and look at you knowing you have a few dollars in your pocket
- respect for the women who cook in the street to feed family and neighbours
- smiles for the people asking you :" How are you "
You mix all those feelings well in a hot day and you will get a taste of the real world. Thank You. Who ever You are.
Black is beautiful
Frumusetea sta in simplitate. Un apus de soare sau o campie intinsa petecita cu cativa metri de vegetatie sunt sigur miracole ale naturii.
Oamenii sunt simpli si frumosi. Sunt simpli pentru ca nu au nevoie de mare lucru pentru a fi fericiti si frumosi pentru ca zambesc mereu.
Poveste :
Duminica ne-am trezit de dimineata pentru a merge in excursie pe dealurile Ngong. Dealurile astea sunt la 30 de km distanta de Nairobi. Sunt 6 dealuri care seamna cu monturile mainii , in swahilii ngong inseamna degete. Grupul era format din 10 kenyeini ( aiesec-eri & friends ) si 1 sud-african, 1 japonez , 1 chinezoiaca , 1 italianca , 1 canadianca , 1 roman.
Pe la ora 11 am ajuns la poalele primului deal intr-un sat populat de masai si kiuwiu , granita dintre cele 2 triburi. Dupa 2 ore de urcat mi-am dat seama ca nu exista nici un alpinist negru faimos care sa fi cucerit vreun pisc maiestos. Christie imi spune ca e ciudat ca englezii cred ca au urcat primii pe Muntele Kenya cand de fapt localnicii mergeau acolo in fiecare an sa se roage la zei.
The view seen from the third hill is extraordinary. De fapt cand esti acolo sus pe al treilea deal esti super ostenit , vantul sufla cu putere si te face sa uiti ca sunt 35 de grade in aer. Poti sa vezi teritoriul Masai Mara si asezarile lor presarate in apropierea petecelor verzi , sursa de apa.
Coborarea a fost foarte amuzanta . Ne-am impartit in grupuri mici si asa am realizat de ce exista atatea triburi : africanii nu prea pot sa stea grupati si socializeaza diferit. Ajunsi in sfarsit la strada ne-am dat seama ca pe acolo nu trec autobuze. Asa ca eu , chinezoaica si 10 africani am luat-o la pas spre satul ala mai mare care avea autobuze. Dar pana acolo m-am simtit ca Indiana Jones. Mergand prin satele alea vreo 5 km toata lumea se uita la mine si imi facea cu mana. Copiii alergau aratau cu degetul si strigau "muzungu".
Era haios pentru ca ma simteam ca primul om alb care a trecut pe acolo. Toti vroiau sa ma ajute cu ceva sa ma intrebe : "How are you" dar cu accent african suna ca un singur cuvant.
Duminica a fost cea mai tare zi de pana acum. Momentan am dureri in talpa si bataturi. Doar pentru ca am vrut sa le arat cat sunt de tare in hiking.
Frumusetea sta in simplitate. Un apus de soare sau o campie intinsa petecita cu cativa metri de vegetatie sunt sigur miracole ale naturii.
Oamenii sunt simpli si frumosi. Sunt simpli pentru ca nu au nevoie de mare lucru pentru a fi fericiti si frumosi pentru ca zambesc mereu.
Poveste :
Duminica ne-am trezit de dimineata pentru a merge in excursie pe dealurile Ngong. Dealurile astea sunt la 30 de km distanta de Nairobi. Sunt 6 dealuri care seamna cu monturile mainii , in swahilii ngong inseamna degete. Grupul era format din 10 kenyeini ( aiesec-eri & friends ) si 1 sud-african, 1 japonez , 1 chinezoiaca , 1 italianca , 1 canadianca , 1 roman.
Pe la ora 11 am ajuns la poalele primului deal intr-un sat populat de masai si kiuwiu , granita dintre cele 2 triburi. Dupa 2 ore de urcat mi-am dat seama ca nu exista nici un alpinist negru faimos care sa fi cucerit vreun pisc maiestos. Christie imi spune ca e ciudat ca englezii cred ca au urcat primii pe Muntele Kenya cand de fapt localnicii mergeau acolo in fiecare an sa se roage la zei.
The view seen from the third hill is extraordinary. De fapt cand esti acolo sus pe al treilea deal esti super ostenit , vantul sufla cu putere si te face sa uiti ca sunt 35 de grade in aer. Poti sa vezi teritoriul Masai Mara si asezarile lor presarate in apropierea petecelor verzi , sursa de apa.
Coborarea a fost foarte amuzanta . Ne-am impartit in grupuri mici si asa am realizat de ce exista atatea triburi : africanii nu prea pot sa stea grupati si socializeaza diferit. Ajunsi in sfarsit la strada ne-am dat seama ca pe acolo nu trec autobuze. Asa ca eu , chinezoaica si 10 africani am luat-o la pas spre satul ala mai mare care avea autobuze. Dar pana acolo m-am simtit ca Indiana Jones. Mergand prin satele alea vreo 5 km toata lumea se uita la mine si imi facea cu mana. Copiii alergau aratau cu degetul si strigau "muzungu".
Era haios pentru ca ma simteam ca primul om alb care a trecut pe acolo. Toti vroiau sa ma ajute cu ceva sa ma intrebe : "How are you" dar cu accent african suna ca un singur cuvant.
Duminica a fost cea mai tare zi de pana acum. Momentan am dureri in talpa si bataturi. Doar pentru ca am vrut sa le arat cat sunt de tare in hiking.
Back to the origins
It is said that humanity was born in Africa. The prof may stand in the animals that live in the wild. Have you ever heard about the Big 5 ? Because I have read a lot about this and I was always fascinated about elephants.
Next week I will be in Nairobi and experience the feeling of being hot in January. After all this cold and winter here , I will finally feel the warmth again.
It was a joke with the romanian who saw a giraffe for the first time. He looked at the long-neck animal fully amazed and said :" No, I still can't believe it , this is impossible."
By train
The train station is the most interesting place of all . If I think of some important moments in my life , in every story there is a train or a train station. First time when I travelled with my brother coming from the summer holiday it was by train. I was 13 and he was 9 , and I felt so responsible for his safety and beeing so paranoid like a grown-up. Things like "stay here , don't go there " which I hated on my parents were my first signs of "maturity".
Me coming from Bucharest after not being accepted at the Police Academy. All the discussions with the people in the train . The dissapointment and pain inside my soul trying to admit I was a loser . And my father's "told you so" look at the train station.
First faculty year and the Friday night train to Bucharest . A lot of parties during the weekend and the hang-over Sundays spent in the come-back train.
All the trips to job interviews to Bucharest in the second year of faculty. Travelling without a tiket dressed nice , tipping the conductor only to feel the freedom of not being a wuss.
A big group of AIESEC-ers leaving from the train station to their first conference. Me being the only one without tiket , the black sheep of the pack .All the sugarcubes wrote during the trip back home.
The eurotrip with Adi and Sergiu , traveling for a week only by train . We slept mainly in trains , train stations , tents , benches , police stations. But we had a damn of an experience.
Me and Raluca in a no-man's land station near Slobozia singing " Cine pleaca e un bulangiu !" and wondering if we behave so stupid in our own country how will we manage in Brazil or India ?
The trip from Durau to Constanta after I have experienced training in an amazing way. Me and Ake came without paying a tiket, being grateful that I passed this ritual to another "disciple".
Can't believe that I have lived so many moments...
by train
Writing in God's language
And the moment came. This year I will write only in english on my blog. I will write more because I have to describe a lot of things occuring in my heaven.
It is so strange that this blog is such a mirror of my spiritual life. Since I started posting a lot of things have changed... like me and my life and the friends near me.
Some of the most interesting people in my life read it. I am very honoured that from time to time you enter "my heaven" and join me in my journey through life.
I promise that in 2009 I will not dissapoint you.
Thank you for inspiring me ,
Despre bucuria Craciunului
Simt miros de portocala si deschid ochii. Sar din pat si ma indrept spre fereastra. Intind mainile si ma urc cu coatele pe pervaz si genunchii pe calorifer. Imi lipesc nasul de geamul rece si inghetat si incerc sa imi strecor privirea printre cristalele inghetate care s-au format.
Afara e zapada. Ma duc repede la bucatarie sa mananc. Mama ma cearta ca nu m-am spalat pe dinti. Fug la baie si apoi repede sa ma imbrac. Ma imbrac gros , imi pun manusile. Mama imi aduce fularul...
Nu e vorba de cadouri , e vorba de sanie si derdelus.
Simt miros de portocala si deschid ochii. Sar din pat si ma indrept spre fereastra. Intind mainile si ma urc cu coatele pe pervaz si genunchii pe calorifer. Imi lipesc nasul de geamul rece si inghetat si incerc sa imi strecor privirea printre cristalele inghetate care s-au format.
Afara e zapada. Ma duc repede la bucatarie sa mananc. Mama ma cearta ca nu m-am spalat pe dinti. Fug la baie si apoi repede sa ma imbrac. Ma imbrac gros , imi pun manusile. Mama imi aduce fularul...
Nu e vorba de cadouri , e vorba de sanie si derdelus.
Laser frate
Prima operatie cu laser a avut loc la sfarsitul clasei a 12 a. Vroiam sa dau la Academia de Politie si trebuia sa scap de dioptrie. Ce imi aduc aminte de atunci este ca unul din doctori a spus :" Pfff , ce corneee frumoasa are, si ce cristalin sanatos ." In mintea mea era doar : " You kinky old man , spank my eye ball..spank it "
Zilele astea am ajuns iar la operatie cu laser. Cabinet medical modern , doctor .. un domn profesor. Operatiunea incepe in camera de consultatie unde imi baga in nas . pe fiecare nara ,niste sireturi imbibate cu solutie anestezica.
Scopul operatiei : largirea canalelor respiratorii si desfundarea "turbinelor".
Sunt condus de asistenta in alta camera. Sunt asezat pe un scaun de Star Trek si mi se dau urmatoarele indicatii : " Dupa ce anestezicul isi va face efectul , vom incepe operatia. Pe toata durata ei veti inspira pe gura si veti expira pe nas. La fel ca la tigari . Fumati ?"
Nu eram atent la ce spune si ce intreaba si am raspuns ca :"Da , fumez." Eram cu ochii la mana ei pentru ca in timp ce vorbea tinea in mana niste ochelari mari cu lentile verzi... foarte funky ei asa. Mi-a dat ochelarii si mi-a spus ca sunt pentru a ma proteja de fum. Da. Din nasul meu avea sa aisa fum.
Primul reflex a fost sa imi pun ochelarii la ochi. M-a sfatuit sa-i dau jos pentru ca voi vedea in curand viata in roz. Lentile verzi , viata roz. Am zambit si i-am dat jos de pe fata, jenat fiind ca ma comportasem ca o maimuta. Am asteptat vreo 15 minute timp in care au inceput sa ma doara dintii din fata si mi-am dat seama ca imi amortisera. Cand a intrat doctorul eram deja ametit.. sau era doar efectul placebo. In fine ma simteam high.
Si-a pus ochelarii , masca de chirurg ( sa nu intre fum ) si a apasat pe butonul de pornire la "generatorul de laser." In timp ce statea in mana cu o tija metalica prevazuta cu un cablu subtire , se intoarce spre asistenta si spune :" Astept sa se incinga".
Laserul ERA ROMANESC !
Nu are rost sa spun ca m-am speriat. Mi-a dat cu un sprai paralizant in nas si durerea era acolo . Mi-a spus ca atunci cand durerea devine insuportabila sa strang pumnul si se va opri. Eram cu ochii inchisi , lacrimam de durere si simteam ca si cand mi-ar smulge plete de par din nas. Era destul de dureros si am deschis ochii .
Avea dreptate : iesea fum si vedeam totul roz, cu toate ca lentilele erau verzi.
Timp de 12 ore dupa operatie mi-a curs sange din nas. Atat de abundent incat m-am gandit sa imi introduc OB-uri in nari.
Concluzia : Laser romanesc frate.
Prima operatie cu laser a avut loc la sfarsitul clasei a 12 a. Vroiam sa dau la Academia de Politie si trebuia sa scap de dioptrie. Ce imi aduc aminte de atunci este ca unul din doctori a spus :" Pfff , ce corneee frumoasa are, si ce cristalin sanatos ." In mintea mea era doar : " You kinky old man , spank my eye ball..spank it "
Zilele astea am ajuns iar la operatie cu laser. Cabinet medical modern , doctor .. un domn profesor. Operatiunea incepe in camera de consultatie unde imi baga in nas . pe fiecare nara ,niste sireturi imbibate cu solutie anestezica.
Scopul operatiei : largirea canalelor respiratorii si desfundarea "turbinelor".
Sunt condus de asistenta in alta camera. Sunt asezat pe un scaun de Star Trek si mi se dau urmatoarele indicatii : " Dupa ce anestezicul isi va face efectul , vom incepe operatia. Pe toata durata ei veti inspira pe gura si veti expira pe nas. La fel ca la tigari . Fumati ?"
Nu eram atent la ce spune si ce intreaba si am raspuns ca :"Da , fumez." Eram cu ochii la mana ei pentru ca in timp ce vorbea tinea in mana niste ochelari mari cu lentile verzi... foarte funky ei asa. Mi-a dat ochelarii si mi-a spus ca sunt pentru a ma proteja de fum. Da. Din nasul meu avea sa aisa fum.
Primul reflex a fost sa imi pun ochelarii la ochi. M-a sfatuit sa-i dau jos pentru ca voi vedea in curand viata in roz. Lentile verzi , viata roz. Am zambit si i-am dat jos de pe fata, jenat fiind ca ma comportasem ca o maimuta. Am asteptat vreo 15 minute timp in care au inceput sa ma doara dintii din fata si mi-am dat seama ca imi amortisera. Cand a intrat doctorul eram deja ametit.. sau era doar efectul placebo. In fine ma simteam high.
Si-a pus ochelarii , masca de chirurg ( sa nu intre fum ) si a apasat pe butonul de pornire la "generatorul de laser." In timp ce statea in mana cu o tija metalica prevazuta cu un cablu subtire , se intoarce spre asistenta si spune :" Astept sa se incinga".
Laserul ERA ROMANESC !
Nu are rost sa spun ca m-am speriat. Mi-a dat cu un sprai paralizant in nas si durerea era acolo . Mi-a spus ca atunci cand durerea devine insuportabila sa strang pumnul si se va opri. Eram cu ochii inchisi , lacrimam de durere si simteam ca si cand mi-ar smulge plete de par din nas. Era destul de dureros si am deschis ochii .
Avea dreptate : iesea fum si vedeam totul roz, cu toate ca lentilele erau verzi.
Timp de 12 ore dupa operatie mi-a curs sange din nas. Atat de abundent incat m-am gandit sa imi introduc OB-uri in nari.
Concluzia : Laser romanesc frate.
Despre dragostea de oameni
Ma gandeam zilele astea ca pe unii oameni de langa mine i iubesc. Imi faceam in cap tot felul de top-uri si ierarhizam iubirea mea pentru ei . Si sunt destul de multi oameni .
Dragostea mea pentru oamenii din jurul meu se cantareste in grija pe care le-o port. Cu cat imi fac mai multe griji pentru viitorul lor , cu cat ma bucur mai mult pentru realizarile lor cu atat i iubesc mai mult.
Cel mai aiurea e ca de foarte multe ori nu stiu sa imi arat dragostea pentru ei. Sau ceea ce e si mai rau , nu pot sa le arat respect. Fie ca fac vreun gest sau spun vreun cuvant aruncat acolo... nu stiu sa iubesc si sa respect. Mi-am dat seama ca nu sunt perfect si m-am bucurat zilele astea cand mi-am dat seama ca mostenesc de la parintii mei drgostea pentru oameni. Nu imi dau seama daca parintii mei o fac pentru ego-ul lor sau din ce motive egoiste dar chiar le place sa ajute lumea din jur.
Concluzia zilei era ca cel mai usor este sa-i iubesti pe toti . Scapi de ierarhii si top-uri si esti si implinit...intr-un mode foarte egoist.
Ma gandeam zilele astea ca pe unii oameni de langa mine i iubesc. Imi faceam in cap tot felul de top-uri si ierarhizam iubirea mea pentru ei . Si sunt destul de multi oameni .
Dragostea mea pentru oamenii din jurul meu se cantareste in grija pe care le-o port. Cu cat imi fac mai multe griji pentru viitorul lor , cu cat ma bucur mai mult pentru realizarile lor cu atat i iubesc mai mult.
Cel mai aiurea e ca de foarte multe ori nu stiu sa imi arat dragostea pentru ei. Sau ceea ce e si mai rau , nu pot sa le arat respect. Fie ca fac vreun gest sau spun vreun cuvant aruncat acolo... nu stiu sa iubesc si sa respect. Mi-am dat seama ca nu sunt perfect si m-am bucurat zilele astea cand mi-am dat seama ca mostenesc de la parintii mei drgostea pentru oameni. Nu imi dau seama daca parintii mei o fac pentru ego-ul lor sau din ce motive egoiste dar chiar le place sa ajute lumea din jur.
Concluzia zilei era ca cel mai usor este sa-i iubesti pe toti . Scapi de ierarhii si top-uri si esti si implinit...intr-un mode foarte egoist.
Sigur vrei nemurire ?
Oamenii nu pot fi nemuritori . Acest lucru este demonstrat stintific si pana in ziua de astazi toate experimentele de a trai vesnic au dat gres. Nemuritori din punct de vedere fizic nu se poate ...DAR...
Numele unora sunt nemuritoare , la fel ca si consecintele lucrurilor pe care le-au infaptuit in viata lor. Astfel ceea ce faci cat traiesti devine ceea ce esti tu ca fiinta. Cu cat faci mai mult , cu atat insemni mai mult. Cu cat esti mai folositor si imparti cu cei din jurul tau , cu atat te vei "imparti " lor. De aceea cei mai importanti oameni devin nemuritori prin faptele importante si trainice pe deoparte , si prin oamenii in care se"planteaza".
Este o responsabilitate foarte mare sa implinesti lucruri care vor fi durabile in timp . La fel cum este greu sa inspiri si sa devii un model de urmat pentru oameni , pentru ca ei sa te primeasca in sufletul lor si astfel sa devii nemuritor. De aceea cei ce isi asuma acest rol sunt putini , pentru ca e mult de munca.
Patetici sunt cei care vor nemurire si nu fac ceea ce trebuie. Insa au si o scuza pentru esecul lor. Se numeste moarte. Doar draga de Ea te scapa de atata bataie de cap. Moartea e scuza ..ba nu .. e salvarea oamenilor mediocri.
Oamenii nu pot fi nemuritori . Acest lucru este demonstrat stintific si pana in ziua de astazi toate experimentele de a trai vesnic au dat gres. Nemuritori din punct de vedere fizic nu se poate ...DAR...
Numele unora sunt nemuritoare , la fel ca si consecintele lucrurilor pe care le-au infaptuit in viata lor. Astfel ceea ce faci cat traiesti devine ceea ce esti tu ca fiinta. Cu cat faci mai mult , cu atat insemni mai mult. Cu cat esti mai folositor si imparti cu cei din jurul tau , cu atat te vei "imparti " lor. De aceea cei mai importanti oameni devin nemuritori prin faptele importante si trainice pe deoparte , si prin oamenii in care se"planteaza".
Este o responsabilitate foarte mare sa implinesti lucruri care vor fi durabile in timp . La fel cum este greu sa inspiri si sa devii un model de urmat pentru oameni , pentru ca ei sa te primeasca in sufletul lor si astfel sa devii nemuritor. De aceea cei ce isi asuma acest rol sunt putini , pentru ca e mult de munca.
Patetici sunt cei care vor nemurire si nu fac ceea ce trebuie. Insa au si o scuza pentru esecul lor. Se numeste moarte. Doar draga de Ea te scapa de atata bataie de cap. Moartea e scuza ..ba nu .. e salvarea oamenilor mediocri.
Noaptea singur
La 22.30 trebuia sa fiu in Bacau sa iau trenul spre Targu Neamt. Cu cinsprezece minute inainte eram cu tirul pe soseaua de centura a orasului. Soferul de tir habar nu avea incotro e gara asa ca m-am decis sa il mai insotesc o bucata de drum si sa ma lase unde o vrea dansu. Peste o ora deja nu mai putea sa isi tina ochii deschisi de oboseala. Speranta mea ca voi prinde trenul spre Durau.. sau unde naibii mergeam, murise, sau mai rau "atzipise".
Vorbeam din ce in ce mai tare si ma uitam la el , incercand sa il tin treaz. Niciodata nu mi-au placut accidentele cu tirul pentru ca toate sunt fatale. Ma gandeam cum v-a suna stirea :" Noaptea trecuta un accident grav soldat cu 3 morti si 2 raniti s-a petrecut pe soseaua ce leaga Bacau de Iasi. Pe fondul vremii nefavorabile , a oboselii si ne adaptarii la viteza de mers , soferul autocamionului s-a izbit de un copac ce venea din sens opus." Vazand ca nu mai am cum sa lupt cu somnul lui l-am rugat sa traga pe dreapta si sa doarma. Asta a si facut intr-o parcare cu popas. Eu am intrat sa mananc o ciorba sis a beau o bere. Am vazut o repriza din meci si ma tot gandeam cum sa fac sa imi continui drumul. Eram cu ochii pe un autocar plin de turisti care mergea in directia mea...devenise directia MEA. La 11.45 m-am dus in cabina sa il trezesc pe sofer dar am atipit si io. Cand ne-am trezit ( deja eram NOI ) era foarte tarziu sa mai prind vreun tren de noapte din vreunul dintre orasele pe care urma sa le vizitam.
La iesirea dintr-un sat , intr-o intersectie neluminata , nea soferul imi spune ca aici trebuie sa cobor si sa fac stopul spre Targu Neamt, adica la stanga. Nu mi-a luat bani , am multumit politicos si m-am dat jos.
Timp de 2 ore am experimentat singuratatea .
Era multa ceata , frig care intra in oase si intuneric. Deasupra mea undeva era un bec rosu. Initial am crezut ca e avion , apoi OZN. Auzeam cum cad frunze din copaci. Pur si simplu le auzeam cum se desprind si cad. Nu aveam lanterna si ma speriam cand auzeam paraituri si troznituri . Nu stiam de unde vin dar nici nu cautam raspunsuri. Cand trecea cate o masina ridicam degetul mare in directia in care voriam sa merg dar ma bucuram ca am o sursa de lumina si mai vad unde sunt. Haios a fost sa descopar ca lumina rosie era varful unul stalp de tensiune care troznea si paraia langa mine. Nu exista sentiment mai ciudat decat acela ca esti singur in noapte, undeva departe de oameni. Masinile care treceau , una la 15 minute am cronometrat eu , nu opreau sau nu mergeau in directia in care voriam eu. Pe la 3 noaptea a oprit un tip cu un tir care mi-a pus o lanterna in ochi pentru ca si el era speriat de ciudatul care statea la marginea padurii.
La 22.30 trebuia sa fiu in Bacau sa iau trenul spre Targu Neamt. Cu cinsprezece minute inainte eram cu tirul pe soseaua de centura a orasului. Soferul de tir habar nu avea incotro e gara asa ca m-am decis sa il mai insotesc o bucata de drum si sa ma lase unde o vrea dansu. Peste o ora deja nu mai putea sa isi tina ochii deschisi de oboseala. Speranta mea ca voi prinde trenul spre Durau.. sau unde naibii mergeam, murise, sau mai rau "atzipise".
Vorbeam din ce in ce mai tare si ma uitam la el , incercand sa il tin treaz. Niciodata nu mi-au placut accidentele cu tirul pentru ca toate sunt fatale. Ma gandeam cum v-a suna stirea :" Noaptea trecuta un accident grav soldat cu 3 morti si 2 raniti s-a petrecut pe soseaua ce leaga Bacau de Iasi. Pe fondul vremii nefavorabile , a oboselii si ne adaptarii la viteza de mers , soferul autocamionului s-a izbit de un copac ce venea din sens opus." Vazand ca nu mai am cum sa lupt cu somnul lui l-am rugat sa traga pe dreapta si sa doarma. Asta a si facut intr-o parcare cu popas. Eu am intrat sa mananc o ciorba sis a beau o bere. Am vazut o repriza din meci si ma tot gandeam cum sa fac sa imi continui drumul. Eram cu ochii pe un autocar plin de turisti care mergea in directia mea...devenise directia MEA. La 11.45 m-am dus in cabina sa il trezesc pe sofer dar am atipit si io. Cand ne-am trezit ( deja eram NOI ) era foarte tarziu sa mai prind vreun tren de noapte din vreunul dintre orasele pe care urma sa le vizitam.
La iesirea dintr-un sat , intr-o intersectie neluminata , nea soferul imi spune ca aici trebuie sa cobor si sa fac stopul spre Targu Neamt, adica la stanga. Nu mi-a luat bani , am multumit politicos si m-am dat jos.
Timp de 2 ore am experimentat singuratatea .
Era multa ceata , frig care intra in oase si intuneric. Deasupra mea undeva era un bec rosu. Initial am crezut ca e avion , apoi OZN. Auzeam cum cad frunze din copaci. Pur si simplu le auzeam cum se desprind si cad. Nu aveam lanterna si ma speriam cand auzeam paraituri si troznituri . Nu stiam de unde vin dar nici nu cautam raspunsuri. Cand trecea cate o masina ridicam degetul mare in directia in care voriam sa merg dar ma bucuram ca am o sursa de lumina si mai vad unde sunt. Haios a fost sa descopar ca lumina rosie era varful unul stalp de tensiune care troznea si paraia langa mine. Nu exista sentiment mai ciudat decat acela ca esti singur in noapte, undeva departe de oameni. Masinile care treceau , una la 15 minute am cronometrat eu , nu opreau sau nu mergeau in directia in care voriam eu. Pe la 3 noaptea a oprit un tip cu un tir care mi-a pus o lanterna in ochi pentru ca si el era speriat de ciudatul care statea la marginea padurii.
Servici sau munca ?
In lumea nebuna in care traim , epuizarea apare o data cu munca. Numai cuvantul munca ma duce cu gandul la agricultura , vanatoare , pescuit. Doar cativa oameni merg la servici sau ofera un "serviciu ". Nimic nu e mai de pret decat sa ajuti pe ceilalti prin ceea ce faci in fiecare zi. Si asta spune si Oprah intr-un speech foarte empowering si inspirational la Standford University.
In lumea nebuna in care traim , epuizarea apare o data cu munca. Numai cuvantul munca ma duce cu gandul la agricultura , vanatoare , pescuit. Doar cativa oameni merg la servici sau ofera un "serviciu ". Nimic nu e mai de pret decat sa ajuti pe ceilalti prin ceea ce faci in fiecare zi. Si asta spune si Oprah intr-un speech foarte empowering si inspirational la Standford University.
Copii si jucarii
Este o stransa legatura intre jucarii si copii .
Ma uit la toti oamenii astia descurcareti si gospodari . Presupun ca atunci cand erau mici se jucau cu lopatele si galetuse si contruiau castele si nu erau neaparat creativi ci erau muncitori. De fapt vezi copiii care vor deveni niste muncitori pe santier ca ei se joaca cu obiecte grele ,le place sa trudeasca. E trist sa afirm asta , poate e doar o ipoteza, de fapt chiar e o idee. Nu am facut o cercetare sa stau sa urmaresc copiii cum se joaca , pentru ca din cauza perversilor imi e frica sa intru in vorba cu baietei si fetite sub o anumita varsta. Nici nu voi face o cercetare ci voi scrie ce am observat.
Copiii care se joaca cu arme si toate jocurile lor se invart in jurul ideii de conflict , vor ajunge in cel mai bun caz niste vanatori iscusiti. Daca se vor juca cu obiecte greu de manevrat : galeti , lopeti, carucioare vor trudi din greu si nu isi pot dezvolta creativitatea. Jocurile gen puzzle , lego , cuburi vor dezvolta inteligenta dar il vor transforma pe copil intr-un grasun destept care se impiedica pe strada. Cu cat va avea mai multe jocuri care dezvolta inteligenta si creativitatea , va gandi logic dar intr-un cadru bine delimitat. Cei care isi traiesc copilaria pe calculator se vor transforma in niste fiinte fara abilitati de comunicare , cu probleme de sanatate fizica si mentala.
Pana aflu cum trebuie crescuti copiii , am duc sa plantez o floare.
Este o stransa legatura intre jucarii si copii .
Ma uit la toti oamenii astia descurcareti si gospodari . Presupun ca atunci cand erau mici se jucau cu lopatele si galetuse si contruiau castele si nu erau neaparat creativi ci erau muncitori. De fapt vezi copiii care vor deveni niste muncitori pe santier ca ei se joaca cu obiecte grele ,le place sa trudeasca. E trist sa afirm asta , poate e doar o ipoteza, de fapt chiar e o idee. Nu am facut o cercetare sa stau sa urmaresc copiii cum se joaca , pentru ca din cauza perversilor imi e frica sa intru in vorba cu baietei si fetite sub o anumita varsta. Nici nu voi face o cercetare ci voi scrie ce am observat.
Copiii care se joaca cu arme si toate jocurile lor se invart in jurul ideii de conflict , vor ajunge in cel mai bun caz niste vanatori iscusiti. Daca se vor juca cu obiecte greu de manevrat : galeti , lopeti, carucioare vor trudi din greu si nu isi pot dezvolta creativitatea. Jocurile gen puzzle , lego , cuburi vor dezvolta inteligenta dar il vor transforma pe copil intr-un grasun destept care se impiedica pe strada. Cu cat va avea mai multe jocuri care dezvolta inteligenta si creativitatea , va gandi logic dar intr-un cadru bine delimitat. Cei care isi traiesc copilaria pe calculator se vor transforma in niste fiinte fara abilitati de comunicare , cu probleme de sanatate fizica si mentala.
Pana aflu cum trebuie crescuti copiii , am duc sa plantez o floare.
Subscribe to:
Posts (Atom)