Omul este o fiinta cameleonica. Mi-am dat seama de acest lucru in primele zile aici in Nairobi.
Primele 3 zile au fost foarte ciudate. Eram foarte incordat si atent la tot ce se intampla in jurul meu. E si normal ca o data scos din habitat sa ma comport altfel. Primul lucru greu de digerat este acela ca un alb iese imediat in evidenta. Toti cred ca "muzungus" sunt bogati si prosti. Si cam au dreptate. Lumea de aici este o imbinare intre Africa triburilor si Africa noului mileniu. Oamenii se impart in crestini , musulmani , secte si culte religioase , atei dar cand ajungi sa-i cunosti mai bine , afli ca tot ceea ce conteaza este aparteneta la un trib sau altul.
Ma bucur cand vad ca portughezi , englezi , arabi whatever nu au reusit sa aduca mari schimbari . Cu toate ca triburile masai sunt cele mai cunoscute datorita National Geo si Discovery , kikuiu , lua , luio si kamba sunt cele mai raspandite. Fiecare trib are calitati specifice. Limba swahilii este foarte interesanta. Trei zile pe saptamana avem lectii de swahilii cu un tip care este coleg cu noi pe proiect.
Ceea ce ajuta omul sa se adapteze este necesitatea. Nu pot supravietui daca nu ma supun regulilor de aici si daca nu ma adaptez cumva la ele. Pentru a ma adapta am avut nevoie de informatie si raspuns la intrebarea "Why ?" . Atunci cand nu am gasit raspuns la intrebarea asta ( adresata doar in gand ( am luat lucrurile asa cum sunt. La naiba cu ce stiu eu despre lume si despre viata. In mediul in care imi traiesc viata acum , lumea traieste altfel.
Acest post este inchierea procesului de adaptare.
Slum cocktail
In the next moments I will share with you an African Cocktail which is served here in Kenya . The reason I am telling you about this recipe is because it really worked for me getting me dizzy. So here it goes :
You take a few billions people and you put them live in an opened area. You provide them ...nothing and wait. In a short period of time they will start building improvised
houses made by all sort of garbage. Between their houses you let small black children to run naked. You let them very narrow alleys where they can move from a place to another. You make everything very dirty on the edge of life conditions. When they are born , they don't cry because is useless. You don't show them another way of life and they learn to smile. They smile a lot. You can look in the children eyes and see how they shine and how adorable and innocent they are. When they die you can carry their bodies outside the slum , sometimes in a blanket.
Mix it good.
Now you only have to add some feelings :
- hate for the leaders who got people in this situation,
- love for the children who want to hold your hand ,
- fear of the men who just stand there and look at you knowing you have a few dollars in your pocket
- respect for the women who cook in the street to feed family and neighbours
- smiles for the people asking you :" How are you "
You mix all those feelings well in a hot day and you will get a taste of the real world. Thank You. Who ever You are.
Black is beautiful
Frumusetea sta in simplitate. Un apus de soare sau o campie intinsa petecita cu cativa metri de vegetatie sunt sigur miracole ale naturii.
Oamenii sunt simpli si frumosi. Sunt simpli pentru ca nu au nevoie de mare lucru pentru a fi fericiti si frumosi pentru ca zambesc mereu.
Poveste :
Duminica ne-am trezit de dimineata pentru a merge in excursie pe dealurile Ngong. Dealurile astea sunt la 30 de km distanta de Nairobi. Sunt 6 dealuri care seamna cu monturile mainii , in swahilii ngong inseamna degete. Grupul era format din 10 kenyeini ( aiesec-eri & friends ) si 1 sud-african, 1 japonez , 1 chinezoiaca , 1 italianca , 1 canadianca , 1 roman.
Pe la ora 11 am ajuns la poalele primului deal intr-un sat populat de masai si kiuwiu , granita dintre cele 2 triburi. Dupa 2 ore de urcat mi-am dat seama ca nu exista nici un alpinist negru faimos care sa fi cucerit vreun pisc maiestos. Christie imi spune ca e ciudat ca englezii cred ca au urcat primii pe Muntele Kenya cand de fapt localnicii mergeau acolo in fiecare an sa se roage la zei.
The view seen from the third hill is extraordinary. De fapt cand esti acolo sus pe al treilea deal esti super ostenit , vantul sufla cu putere si te face sa uiti ca sunt 35 de grade in aer. Poti sa vezi teritoriul Masai Mara si asezarile lor presarate in apropierea petecelor verzi , sursa de apa.
Coborarea a fost foarte amuzanta . Ne-am impartit in grupuri mici si asa am realizat de ce exista atatea triburi : africanii nu prea pot sa stea grupati si socializeaza diferit. Ajunsi in sfarsit la strada ne-am dat seama ca pe acolo nu trec autobuze. Asa ca eu , chinezoaica si 10 africani am luat-o la pas spre satul ala mai mare care avea autobuze. Dar pana acolo m-am simtit ca Indiana Jones. Mergand prin satele alea vreo 5 km toata lumea se uita la mine si imi facea cu mana. Copiii alergau aratau cu degetul si strigau "muzungu".
Era haios pentru ca ma simteam ca primul om alb care a trecut pe acolo. Toti vroiau sa ma ajute cu ceva sa ma intrebe : "How are you" dar cu accent african suna ca un singur cuvant.
Duminica a fost cea mai tare zi de pana acum. Momentan am dureri in talpa si bataturi. Doar pentru ca am vrut sa le arat cat sunt de tare in hiking.
Frumusetea sta in simplitate. Un apus de soare sau o campie intinsa petecita cu cativa metri de vegetatie sunt sigur miracole ale naturii.
Oamenii sunt simpli si frumosi. Sunt simpli pentru ca nu au nevoie de mare lucru pentru a fi fericiti si frumosi pentru ca zambesc mereu.
Poveste :
Duminica ne-am trezit de dimineata pentru a merge in excursie pe dealurile Ngong. Dealurile astea sunt la 30 de km distanta de Nairobi. Sunt 6 dealuri care seamna cu monturile mainii , in swahilii ngong inseamna degete. Grupul era format din 10 kenyeini ( aiesec-eri & friends ) si 1 sud-african, 1 japonez , 1 chinezoiaca , 1 italianca , 1 canadianca , 1 roman.
Pe la ora 11 am ajuns la poalele primului deal intr-un sat populat de masai si kiuwiu , granita dintre cele 2 triburi. Dupa 2 ore de urcat mi-am dat seama ca nu exista nici un alpinist negru faimos care sa fi cucerit vreun pisc maiestos. Christie imi spune ca e ciudat ca englezii cred ca au urcat primii pe Muntele Kenya cand de fapt localnicii mergeau acolo in fiecare an sa se roage la zei.
The view seen from the third hill is extraordinary. De fapt cand esti acolo sus pe al treilea deal esti super ostenit , vantul sufla cu putere si te face sa uiti ca sunt 35 de grade in aer. Poti sa vezi teritoriul Masai Mara si asezarile lor presarate in apropierea petecelor verzi , sursa de apa.
Coborarea a fost foarte amuzanta . Ne-am impartit in grupuri mici si asa am realizat de ce exista atatea triburi : africanii nu prea pot sa stea grupati si socializeaza diferit. Ajunsi in sfarsit la strada ne-am dat seama ca pe acolo nu trec autobuze. Asa ca eu , chinezoaica si 10 africani am luat-o la pas spre satul ala mai mare care avea autobuze. Dar pana acolo m-am simtit ca Indiana Jones. Mergand prin satele alea vreo 5 km toata lumea se uita la mine si imi facea cu mana. Copiii alergau aratau cu degetul si strigau "muzungu".
Era haios pentru ca ma simteam ca primul om alb care a trecut pe acolo. Toti vroiau sa ma ajute cu ceva sa ma intrebe : "How are you" dar cu accent african suna ca un singur cuvant.
Duminica a fost cea mai tare zi de pana acum. Momentan am dureri in talpa si bataturi. Doar pentru ca am vrut sa le arat cat sunt de tare in hiking.
Back to the origins
It is said that humanity was born in Africa. The prof may stand in the animals that live in the wild. Have you ever heard about the Big 5 ? Because I have read a lot about this and I was always fascinated about elephants.
Next week I will be in Nairobi and experience the feeling of being hot in January. After all this cold and winter here , I will finally feel the warmth again.
It was a joke with the romanian who saw a giraffe for the first time. He looked at the long-neck animal fully amazed and said :" No, I still can't believe it , this is impossible."
By train
The train station is the most interesting place of all . If I think of some important moments in my life , in every story there is a train or a train station. First time when I travelled with my brother coming from the summer holiday it was by train. I was 13 and he was 9 , and I felt so responsible for his safety and beeing so paranoid like a grown-up. Things like "stay here , don't go there " which I hated on my parents were my first signs of "maturity".
Me coming from Bucharest after not being accepted at the Police Academy. All the discussions with the people in the train . The dissapointment and pain inside my soul trying to admit I was a loser . And my father's "told you so" look at the train station.
First faculty year and the Friday night train to Bucharest . A lot of parties during the weekend and the hang-over Sundays spent in the come-back train.
All the trips to job interviews to Bucharest in the second year of faculty. Travelling without a tiket dressed nice , tipping the conductor only to feel the freedom of not being a wuss.
A big group of AIESEC-ers leaving from the train station to their first conference. Me being the only one without tiket , the black sheep of the pack .All the sugarcubes wrote during the trip back home.
The eurotrip with Adi and Sergiu , traveling for a week only by train . We slept mainly in trains , train stations , tents , benches , police stations. But we had a damn of an experience.
Me and Raluca in a no-man's land station near Slobozia singing " Cine pleaca e un bulangiu !" and wondering if we behave so stupid in our own country how will we manage in Brazil or India ?
The trip from Durau to Constanta after I have experienced training in an amazing way. Me and Ake came without paying a tiket, being grateful that I passed this ritual to another "disciple".
Can't believe that I have lived so many moments...
by train
Writing in God's language
And the moment came. This year I will write only in english on my blog. I will write more because I have to describe a lot of things occuring in my heaven.
It is so strange that this blog is such a mirror of my spiritual life. Since I started posting a lot of things have changed... like me and my life and the friends near me.
Some of the most interesting people in my life read it. I am very honoured that from time to time you enter "my heaven" and join me in my journey through life.
I promise that in 2009 I will not dissapoint you.
Thank you for inspiring me ,
Despre bucuria Craciunului
Simt miros de portocala si deschid ochii. Sar din pat si ma indrept spre fereastra. Intind mainile si ma urc cu coatele pe pervaz si genunchii pe calorifer. Imi lipesc nasul de geamul rece si inghetat si incerc sa imi strecor privirea printre cristalele inghetate care s-au format.
Afara e zapada. Ma duc repede la bucatarie sa mananc. Mama ma cearta ca nu m-am spalat pe dinti. Fug la baie si apoi repede sa ma imbrac. Ma imbrac gros , imi pun manusile. Mama imi aduce fularul...
Nu e vorba de cadouri , e vorba de sanie si derdelus.
Simt miros de portocala si deschid ochii. Sar din pat si ma indrept spre fereastra. Intind mainile si ma urc cu coatele pe pervaz si genunchii pe calorifer. Imi lipesc nasul de geamul rece si inghetat si incerc sa imi strecor privirea printre cristalele inghetate care s-au format.
Afara e zapada. Ma duc repede la bucatarie sa mananc. Mama ma cearta ca nu m-am spalat pe dinti. Fug la baie si apoi repede sa ma imbrac. Ma imbrac gros , imi pun manusile. Mama imi aduce fularul...
Nu e vorba de cadouri , e vorba de sanie si derdelus.
Laser frate
Prima operatie cu laser a avut loc la sfarsitul clasei a 12 a. Vroiam sa dau la Academia de Politie si trebuia sa scap de dioptrie. Ce imi aduc aminte de atunci este ca unul din doctori a spus :" Pfff , ce corneee frumoasa are, si ce cristalin sanatos ." In mintea mea era doar : " You kinky old man , spank my eye ball..spank it "
Zilele astea am ajuns iar la operatie cu laser. Cabinet medical modern , doctor .. un domn profesor. Operatiunea incepe in camera de consultatie unde imi baga in nas . pe fiecare nara ,niste sireturi imbibate cu solutie anestezica.
Scopul operatiei : largirea canalelor respiratorii si desfundarea "turbinelor".
Sunt condus de asistenta in alta camera. Sunt asezat pe un scaun de Star Trek si mi se dau urmatoarele indicatii : " Dupa ce anestezicul isi va face efectul , vom incepe operatia. Pe toata durata ei veti inspira pe gura si veti expira pe nas. La fel ca la tigari . Fumati ?"
Nu eram atent la ce spune si ce intreaba si am raspuns ca :"Da , fumez." Eram cu ochii la mana ei pentru ca in timp ce vorbea tinea in mana niste ochelari mari cu lentile verzi... foarte funky ei asa. Mi-a dat ochelarii si mi-a spus ca sunt pentru a ma proteja de fum. Da. Din nasul meu avea sa aisa fum.
Primul reflex a fost sa imi pun ochelarii la ochi. M-a sfatuit sa-i dau jos pentru ca voi vedea in curand viata in roz. Lentile verzi , viata roz. Am zambit si i-am dat jos de pe fata, jenat fiind ca ma comportasem ca o maimuta. Am asteptat vreo 15 minute timp in care au inceput sa ma doara dintii din fata si mi-am dat seama ca imi amortisera. Cand a intrat doctorul eram deja ametit.. sau era doar efectul placebo. In fine ma simteam high.
Si-a pus ochelarii , masca de chirurg ( sa nu intre fum ) si a apasat pe butonul de pornire la "generatorul de laser." In timp ce statea in mana cu o tija metalica prevazuta cu un cablu subtire , se intoarce spre asistenta si spune :" Astept sa se incinga".
Laserul ERA ROMANESC !
Nu are rost sa spun ca m-am speriat. Mi-a dat cu un sprai paralizant in nas si durerea era acolo . Mi-a spus ca atunci cand durerea devine insuportabila sa strang pumnul si se va opri. Eram cu ochii inchisi , lacrimam de durere si simteam ca si cand mi-ar smulge plete de par din nas. Era destul de dureros si am deschis ochii .
Avea dreptate : iesea fum si vedeam totul roz, cu toate ca lentilele erau verzi.
Timp de 12 ore dupa operatie mi-a curs sange din nas. Atat de abundent incat m-am gandit sa imi introduc OB-uri in nari.
Concluzia : Laser romanesc frate.
Prima operatie cu laser a avut loc la sfarsitul clasei a 12 a. Vroiam sa dau la Academia de Politie si trebuia sa scap de dioptrie. Ce imi aduc aminte de atunci este ca unul din doctori a spus :" Pfff , ce corneee frumoasa are, si ce cristalin sanatos ." In mintea mea era doar : " You kinky old man , spank my eye ball..spank it "
Zilele astea am ajuns iar la operatie cu laser. Cabinet medical modern , doctor .. un domn profesor. Operatiunea incepe in camera de consultatie unde imi baga in nas . pe fiecare nara ,niste sireturi imbibate cu solutie anestezica.
Scopul operatiei : largirea canalelor respiratorii si desfundarea "turbinelor".
Sunt condus de asistenta in alta camera. Sunt asezat pe un scaun de Star Trek si mi se dau urmatoarele indicatii : " Dupa ce anestezicul isi va face efectul , vom incepe operatia. Pe toata durata ei veti inspira pe gura si veti expira pe nas. La fel ca la tigari . Fumati ?"
Nu eram atent la ce spune si ce intreaba si am raspuns ca :"Da , fumez." Eram cu ochii la mana ei pentru ca in timp ce vorbea tinea in mana niste ochelari mari cu lentile verzi... foarte funky ei asa. Mi-a dat ochelarii si mi-a spus ca sunt pentru a ma proteja de fum. Da. Din nasul meu avea sa aisa fum.
Primul reflex a fost sa imi pun ochelarii la ochi. M-a sfatuit sa-i dau jos pentru ca voi vedea in curand viata in roz. Lentile verzi , viata roz. Am zambit si i-am dat jos de pe fata, jenat fiind ca ma comportasem ca o maimuta. Am asteptat vreo 15 minute timp in care au inceput sa ma doara dintii din fata si mi-am dat seama ca imi amortisera. Cand a intrat doctorul eram deja ametit.. sau era doar efectul placebo. In fine ma simteam high.
Si-a pus ochelarii , masca de chirurg ( sa nu intre fum ) si a apasat pe butonul de pornire la "generatorul de laser." In timp ce statea in mana cu o tija metalica prevazuta cu un cablu subtire , se intoarce spre asistenta si spune :" Astept sa se incinga".
Laserul ERA ROMANESC !
Nu are rost sa spun ca m-am speriat. Mi-a dat cu un sprai paralizant in nas si durerea era acolo . Mi-a spus ca atunci cand durerea devine insuportabila sa strang pumnul si se va opri. Eram cu ochii inchisi , lacrimam de durere si simteam ca si cand mi-ar smulge plete de par din nas. Era destul de dureros si am deschis ochii .
Avea dreptate : iesea fum si vedeam totul roz, cu toate ca lentilele erau verzi.
Timp de 12 ore dupa operatie mi-a curs sange din nas. Atat de abundent incat m-am gandit sa imi introduc OB-uri in nari.
Concluzia : Laser romanesc frate.
Despre dragostea de oameni
Ma gandeam zilele astea ca pe unii oameni de langa mine i iubesc. Imi faceam in cap tot felul de top-uri si ierarhizam iubirea mea pentru ei . Si sunt destul de multi oameni .
Dragostea mea pentru oamenii din jurul meu se cantareste in grija pe care le-o port. Cu cat imi fac mai multe griji pentru viitorul lor , cu cat ma bucur mai mult pentru realizarile lor cu atat i iubesc mai mult.
Cel mai aiurea e ca de foarte multe ori nu stiu sa imi arat dragostea pentru ei. Sau ceea ce e si mai rau , nu pot sa le arat respect. Fie ca fac vreun gest sau spun vreun cuvant aruncat acolo... nu stiu sa iubesc si sa respect. Mi-am dat seama ca nu sunt perfect si m-am bucurat zilele astea cand mi-am dat seama ca mostenesc de la parintii mei drgostea pentru oameni. Nu imi dau seama daca parintii mei o fac pentru ego-ul lor sau din ce motive egoiste dar chiar le place sa ajute lumea din jur.
Concluzia zilei era ca cel mai usor este sa-i iubesti pe toti . Scapi de ierarhii si top-uri si esti si implinit...intr-un mode foarte egoist.
Ma gandeam zilele astea ca pe unii oameni de langa mine i iubesc. Imi faceam in cap tot felul de top-uri si ierarhizam iubirea mea pentru ei . Si sunt destul de multi oameni .
Dragostea mea pentru oamenii din jurul meu se cantareste in grija pe care le-o port. Cu cat imi fac mai multe griji pentru viitorul lor , cu cat ma bucur mai mult pentru realizarile lor cu atat i iubesc mai mult.
Cel mai aiurea e ca de foarte multe ori nu stiu sa imi arat dragostea pentru ei. Sau ceea ce e si mai rau , nu pot sa le arat respect. Fie ca fac vreun gest sau spun vreun cuvant aruncat acolo... nu stiu sa iubesc si sa respect. Mi-am dat seama ca nu sunt perfect si m-am bucurat zilele astea cand mi-am dat seama ca mostenesc de la parintii mei drgostea pentru oameni. Nu imi dau seama daca parintii mei o fac pentru ego-ul lor sau din ce motive egoiste dar chiar le place sa ajute lumea din jur.
Concluzia zilei era ca cel mai usor este sa-i iubesti pe toti . Scapi de ierarhii si top-uri si esti si implinit...intr-un mode foarte egoist.
Sigur vrei nemurire ?
Oamenii nu pot fi nemuritori . Acest lucru este demonstrat stintific si pana in ziua de astazi toate experimentele de a trai vesnic au dat gres. Nemuritori din punct de vedere fizic nu se poate ...DAR...
Numele unora sunt nemuritoare , la fel ca si consecintele lucrurilor pe care le-au infaptuit in viata lor. Astfel ceea ce faci cat traiesti devine ceea ce esti tu ca fiinta. Cu cat faci mai mult , cu atat insemni mai mult. Cu cat esti mai folositor si imparti cu cei din jurul tau , cu atat te vei "imparti " lor. De aceea cei mai importanti oameni devin nemuritori prin faptele importante si trainice pe deoparte , si prin oamenii in care se"planteaza".
Este o responsabilitate foarte mare sa implinesti lucruri care vor fi durabile in timp . La fel cum este greu sa inspiri si sa devii un model de urmat pentru oameni , pentru ca ei sa te primeasca in sufletul lor si astfel sa devii nemuritor. De aceea cei ce isi asuma acest rol sunt putini , pentru ca e mult de munca.
Patetici sunt cei care vor nemurire si nu fac ceea ce trebuie. Insa au si o scuza pentru esecul lor. Se numeste moarte. Doar draga de Ea te scapa de atata bataie de cap. Moartea e scuza ..ba nu .. e salvarea oamenilor mediocri.
Oamenii nu pot fi nemuritori . Acest lucru este demonstrat stintific si pana in ziua de astazi toate experimentele de a trai vesnic au dat gres. Nemuritori din punct de vedere fizic nu se poate ...DAR...
Numele unora sunt nemuritoare , la fel ca si consecintele lucrurilor pe care le-au infaptuit in viata lor. Astfel ceea ce faci cat traiesti devine ceea ce esti tu ca fiinta. Cu cat faci mai mult , cu atat insemni mai mult. Cu cat esti mai folositor si imparti cu cei din jurul tau , cu atat te vei "imparti " lor. De aceea cei mai importanti oameni devin nemuritori prin faptele importante si trainice pe deoparte , si prin oamenii in care se"planteaza".
Este o responsabilitate foarte mare sa implinesti lucruri care vor fi durabile in timp . La fel cum este greu sa inspiri si sa devii un model de urmat pentru oameni , pentru ca ei sa te primeasca in sufletul lor si astfel sa devii nemuritor. De aceea cei ce isi asuma acest rol sunt putini , pentru ca e mult de munca.
Patetici sunt cei care vor nemurire si nu fac ceea ce trebuie. Insa au si o scuza pentru esecul lor. Se numeste moarte. Doar draga de Ea te scapa de atata bataie de cap. Moartea e scuza ..ba nu .. e salvarea oamenilor mediocri.
Noaptea singur
La 22.30 trebuia sa fiu in Bacau sa iau trenul spre Targu Neamt. Cu cinsprezece minute inainte eram cu tirul pe soseaua de centura a orasului. Soferul de tir habar nu avea incotro e gara asa ca m-am decis sa il mai insotesc o bucata de drum si sa ma lase unde o vrea dansu. Peste o ora deja nu mai putea sa isi tina ochii deschisi de oboseala. Speranta mea ca voi prinde trenul spre Durau.. sau unde naibii mergeam, murise, sau mai rau "atzipise".
Vorbeam din ce in ce mai tare si ma uitam la el , incercand sa il tin treaz. Niciodata nu mi-au placut accidentele cu tirul pentru ca toate sunt fatale. Ma gandeam cum v-a suna stirea :" Noaptea trecuta un accident grav soldat cu 3 morti si 2 raniti s-a petrecut pe soseaua ce leaga Bacau de Iasi. Pe fondul vremii nefavorabile , a oboselii si ne adaptarii la viteza de mers , soferul autocamionului s-a izbit de un copac ce venea din sens opus." Vazand ca nu mai am cum sa lupt cu somnul lui l-am rugat sa traga pe dreapta si sa doarma. Asta a si facut intr-o parcare cu popas. Eu am intrat sa mananc o ciorba sis a beau o bere. Am vazut o repriza din meci si ma tot gandeam cum sa fac sa imi continui drumul. Eram cu ochii pe un autocar plin de turisti care mergea in directia mea...devenise directia MEA. La 11.45 m-am dus in cabina sa il trezesc pe sofer dar am atipit si io. Cand ne-am trezit ( deja eram NOI ) era foarte tarziu sa mai prind vreun tren de noapte din vreunul dintre orasele pe care urma sa le vizitam.
La iesirea dintr-un sat , intr-o intersectie neluminata , nea soferul imi spune ca aici trebuie sa cobor si sa fac stopul spre Targu Neamt, adica la stanga. Nu mi-a luat bani , am multumit politicos si m-am dat jos.
Timp de 2 ore am experimentat singuratatea .
Era multa ceata , frig care intra in oase si intuneric. Deasupra mea undeva era un bec rosu. Initial am crezut ca e avion , apoi OZN. Auzeam cum cad frunze din copaci. Pur si simplu le auzeam cum se desprind si cad. Nu aveam lanterna si ma speriam cand auzeam paraituri si troznituri . Nu stiam de unde vin dar nici nu cautam raspunsuri. Cand trecea cate o masina ridicam degetul mare in directia in care voriam sa merg dar ma bucuram ca am o sursa de lumina si mai vad unde sunt. Haios a fost sa descopar ca lumina rosie era varful unul stalp de tensiune care troznea si paraia langa mine. Nu exista sentiment mai ciudat decat acela ca esti singur in noapte, undeva departe de oameni. Masinile care treceau , una la 15 minute am cronometrat eu , nu opreau sau nu mergeau in directia in care voriam eu. Pe la 3 noaptea a oprit un tip cu un tir care mi-a pus o lanterna in ochi pentru ca si el era speriat de ciudatul care statea la marginea padurii.
La 22.30 trebuia sa fiu in Bacau sa iau trenul spre Targu Neamt. Cu cinsprezece minute inainte eram cu tirul pe soseaua de centura a orasului. Soferul de tir habar nu avea incotro e gara asa ca m-am decis sa il mai insotesc o bucata de drum si sa ma lase unde o vrea dansu. Peste o ora deja nu mai putea sa isi tina ochii deschisi de oboseala. Speranta mea ca voi prinde trenul spre Durau.. sau unde naibii mergeam, murise, sau mai rau "atzipise".
Vorbeam din ce in ce mai tare si ma uitam la el , incercand sa il tin treaz. Niciodata nu mi-au placut accidentele cu tirul pentru ca toate sunt fatale. Ma gandeam cum v-a suna stirea :" Noaptea trecuta un accident grav soldat cu 3 morti si 2 raniti s-a petrecut pe soseaua ce leaga Bacau de Iasi. Pe fondul vremii nefavorabile , a oboselii si ne adaptarii la viteza de mers , soferul autocamionului s-a izbit de un copac ce venea din sens opus." Vazand ca nu mai am cum sa lupt cu somnul lui l-am rugat sa traga pe dreapta si sa doarma. Asta a si facut intr-o parcare cu popas. Eu am intrat sa mananc o ciorba sis a beau o bere. Am vazut o repriza din meci si ma tot gandeam cum sa fac sa imi continui drumul. Eram cu ochii pe un autocar plin de turisti care mergea in directia mea...devenise directia MEA. La 11.45 m-am dus in cabina sa il trezesc pe sofer dar am atipit si io. Cand ne-am trezit ( deja eram NOI ) era foarte tarziu sa mai prind vreun tren de noapte din vreunul dintre orasele pe care urma sa le vizitam.
La iesirea dintr-un sat , intr-o intersectie neluminata , nea soferul imi spune ca aici trebuie sa cobor si sa fac stopul spre Targu Neamt, adica la stanga. Nu mi-a luat bani , am multumit politicos si m-am dat jos.
Timp de 2 ore am experimentat singuratatea .
Era multa ceata , frig care intra in oase si intuneric. Deasupra mea undeva era un bec rosu. Initial am crezut ca e avion , apoi OZN. Auzeam cum cad frunze din copaci. Pur si simplu le auzeam cum se desprind si cad. Nu aveam lanterna si ma speriam cand auzeam paraituri si troznituri . Nu stiam de unde vin dar nici nu cautam raspunsuri. Cand trecea cate o masina ridicam degetul mare in directia in care voriam sa merg dar ma bucuram ca am o sursa de lumina si mai vad unde sunt. Haios a fost sa descopar ca lumina rosie era varful unul stalp de tensiune care troznea si paraia langa mine. Nu exista sentiment mai ciudat decat acela ca esti singur in noapte, undeva departe de oameni. Masinile care treceau , una la 15 minute am cronometrat eu , nu opreau sau nu mergeau in directia in care voriam eu. Pe la 3 noaptea a oprit un tip cu un tir care mi-a pus o lanterna in ochi pentru ca si el era speriat de ciudatul care statea la marginea padurii.
Servici sau munca ?
In lumea nebuna in care traim , epuizarea apare o data cu munca. Numai cuvantul munca ma duce cu gandul la agricultura , vanatoare , pescuit. Doar cativa oameni merg la servici sau ofera un "serviciu ". Nimic nu e mai de pret decat sa ajuti pe ceilalti prin ceea ce faci in fiecare zi. Si asta spune si Oprah intr-un speech foarte empowering si inspirational la Standford University.
In lumea nebuna in care traim , epuizarea apare o data cu munca. Numai cuvantul munca ma duce cu gandul la agricultura , vanatoare , pescuit. Doar cativa oameni merg la servici sau ofera un "serviciu ". Nimic nu e mai de pret decat sa ajuti pe ceilalti prin ceea ce faci in fiecare zi. Si asta spune si Oprah intr-un speech foarte empowering si inspirational la Standford University.
Copii si jucarii
Este o stransa legatura intre jucarii si copii .
Ma uit la toti oamenii astia descurcareti si gospodari . Presupun ca atunci cand erau mici se jucau cu lopatele si galetuse si contruiau castele si nu erau neaparat creativi ci erau muncitori. De fapt vezi copiii care vor deveni niste muncitori pe santier ca ei se joaca cu obiecte grele ,le place sa trudeasca. E trist sa afirm asta , poate e doar o ipoteza, de fapt chiar e o idee. Nu am facut o cercetare sa stau sa urmaresc copiii cum se joaca , pentru ca din cauza perversilor imi e frica sa intru in vorba cu baietei si fetite sub o anumita varsta. Nici nu voi face o cercetare ci voi scrie ce am observat.
Copiii care se joaca cu arme si toate jocurile lor se invart in jurul ideii de conflict , vor ajunge in cel mai bun caz niste vanatori iscusiti. Daca se vor juca cu obiecte greu de manevrat : galeti , lopeti, carucioare vor trudi din greu si nu isi pot dezvolta creativitatea. Jocurile gen puzzle , lego , cuburi vor dezvolta inteligenta dar il vor transforma pe copil intr-un grasun destept care se impiedica pe strada. Cu cat va avea mai multe jocuri care dezvolta inteligenta si creativitatea , va gandi logic dar intr-un cadru bine delimitat. Cei care isi traiesc copilaria pe calculator se vor transforma in niste fiinte fara abilitati de comunicare , cu probleme de sanatate fizica si mentala.
Pana aflu cum trebuie crescuti copiii , am duc sa plantez o floare.
Este o stransa legatura intre jucarii si copii .
Ma uit la toti oamenii astia descurcareti si gospodari . Presupun ca atunci cand erau mici se jucau cu lopatele si galetuse si contruiau castele si nu erau neaparat creativi ci erau muncitori. De fapt vezi copiii care vor deveni niste muncitori pe santier ca ei se joaca cu obiecte grele ,le place sa trudeasca. E trist sa afirm asta , poate e doar o ipoteza, de fapt chiar e o idee. Nu am facut o cercetare sa stau sa urmaresc copiii cum se joaca , pentru ca din cauza perversilor imi e frica sa intru in vorba cu baietei si fetite sub o anumita varsta. Nici nu voi face o cercetare ci voi scrie ce am observat.
Copiii care se joaca cu arme si toate jocurile lor se invart in jurul ideii de conflict , vor ajunge in cel mai bun caz niste vanatori iscusiti. Daca se vor juca cu obiecte greu de manevrat : galeti , lopeti, carucioare vor trudi din greu si nu isi pot dezvolta creativitatea. Jocurile gen puzzle , lego , cuburi vor dezvolta inteligenta dar il vor transforma pe copil intr-un grasun destept care se impiedica pe strada. Cu cat va avea mai multe jocuri care dezvolta inteligenta si creativitatea , va gandi logic dar intr-un cadru bine delimitat. Cei care isi traiesc copilaria pe calculator se vor transforma in niste fiinte fara abilitati de comunicare , cu probleme de sanatate fizica si mentala.
Pana aflu cum trebuie crescuti copiii , am duc sa plantez o floare.
Jesus vs Buddha
Ma gandeam astazi ca e foarte usor sa spui ca Bibilia este doar o carte si ca personajele de acolo sunt fictive. Nimeni nu poate demonstra ca personajele de acolo sunt reale 100% sau ca nu sunt macar 1%.
Invataturile din Bibilie concureaza cu invataturile budiste. In spatele "povestilor" din Bibilie se ascund ( pentru cine nu vede) pilde extraordinare cu o puternica incarcatura filosofica. Cum poti sa explici mai bine comportamentul uman decat prin aceste diamante de intelepciune ? Poate ca parabolele cu si despre Buddha sunt mai edificatoare sau doar mai comerciale.
Mi se parea patetic atunci cand auzeam ca toate raspunsurile se afla in Cartea Sfanta si de aceea am citit cu greu cateva pasaje.
As vrea sa imi fac timp sa citesc Bibilia si sa o analizez cu capacitatile mele de acum. Poate ca tonele de carti si filme cu care ma intoxic pentru a ma dezvolta personal sunt doar praf in ochi. Poate ca pierd ceva mult mai intens si mai provocator decat toata cantitatea asta de informatii.
Multi oameni sunt mai atrasi de budism si confuciuism decat de crestinism. Eu stiu de ce. Pentru ca prin natura noastra , a europenilor suntem mai violenti si mai incapatanati. Crestinismul a fost promovat violent si mereu au murit oameni. Plus ca nu a fost niciodata ridicat la adevarata sa valoare ci a ramas in bisericile intunecate cu scene crude din iad.
Preoti imbracati in NEGRU- NOT Cool !
Pana atunci incerc sa imi explic de ce Budha e mai cool decat Iisus.
Despre viata buna
" Au trecut 20 de zile de cand am inceput sa merg din nou dar ma simt foarte slabit. Am pierdut 25 de kilograme in ultimele 2 luni . Cand eram in Romania ma chinuiam sa slabesc alergand prin parcuri si abtinandu-ma de la mancare. Amuzant. Aici nu exista parcuri si nici prea multi copaci , iar mancarea prefer sa o impart copiilor.
Tot nu imi dau seama de ce m-am infestat doar eu . Pana la urma toti am baut apa de acolo. Or is it because I'm white isn't it ? E glumea mea preferata , rasista dar amuzanta. "
Cred ca asta este un paragraf din jurnalul vietii pe care as vrea sa o am. Ma tot gandesc la definitia pe care o am despre "viata buna". Inca nu mi-am conturat o idee despre cum arata o viata traita la modul ideal. Implinirea cred ca vine din lucrurile facute cu pasiune. Lucruri in care sa pui suflet , poate acolo unde nu exista destul.
Incerc sa ma detasez cat mai mult de ispita castigului material. Nu am nimic cu banii , dar am ceva cu lucrurile pe care pot sa le cumpar cu ajutorul lor. Sunt un militant impotriva materialismului. Unul ipocrit de altfel. Ipocrit pentru ca nu afirm asta cu voce tare , de teama ca cineva sa imi atraga atentia ca imi cumpar lucruri care nu imi trrebuiesc. Macar reduc cantitatile.
"Only when you lost everything , you are free to do anything. "
Tyler Durden , replica in "Fight Club"
" Au trecut 20 de zile de cand am inceput sa merg din nou dar ma simt foarte slabit. Am pierdut 25 de kilograme in ultimele 2 luni . Cand eram in Romania ma chinuiam sa slabesc alergand prin parcuri si abtinandu-ma de la mancare. Amuzant. Aici nu exista parcuri si nici prea multi copaci , iar mancarea prefer sa o impart copiilor.
Tot nu imi dau seama de ce m-am infestat doar eu . Pana la urma toti am baut apa de acolo. Or is it because I'm white isn't it ? E glumea mea preferata , rasista dar amuzanta. "
Cred ca asta este un paragraf din jurnalul vietii pe care as vrea sa o am. Ma tot gandesc la definitia pe care o am despre "viata buna". Inca nu mi-am conturat o idee despre cum arata o viata traita la modul ideal. Implinirea cred ca vine din lucrurile facute cu pasiune. Lucruri in care sa pui suflet , poate acolo unde nu exista destul.
Incerc sa ma detasez cat mai mult de ispita castigului material. Nu am nimic cu banii , dar am ceva cu lucrurile pe care pot sa le cumpar cu ajutorul lor. Sunt un militant impotriva materialismului. Unul ipocrit de altfel. Ipocrit pentru ca nu afirm asta cu voce tare , de teama ca cineva sa imi atraga atentia ca imi cumpar lucruri care nu imi trrebuiesc. Macar reduc cantitatile.
"Only when you lost everything , you are free to do anything. "
Tyler Durden , replica in "Fight Club"
O toamna de libertate , o toamna de singuratate
Se spune ca o data cu trecerea anilor devenim mai intelepti , sau ca devenim nostalgici . Am auzit ca de cele mai multe ori oamenii regreta lucrurile pe care nu le-au facut . O fata draga mie mi-a spus o data prin clasa a XI-a sa nu imi para rau niciodata pentru lucrurile pe care le-am facut. Poate fi interpretat , dar daca stau bine sa ma gandesc regretele nu fac bine sufletului.
Au trecut mai bine de 16 ani de cand nu am mai avut o toamna atat de libera. In ultimi ani in perioada asta incepeam scoala. Intotdeauna aveam emotii in prima zi a anului . Faptul ca stiam ca toti colegii mei s-au schimbat putin , chiar daca trecuse doar o vara , faptul ca eu crescusem , era ceva ce imi facea inima sa bata in piept.
Toamna insemna sfarsitul vacantei , pentru ca plaja era pustie , padurea incepea sa rugineasca si nu mai puteai sa joci fotbal in pantaloni scurti din cauza frigului.
Mi-am imaginat de atatea ori momentul in care "voi scapa de scoala " si mereu m-am transpus in acest viitor plin de oportunitati. Acum asist din nou la alterarea vacantei dar am ramas fara acel remediu care se numea prima zi de scoala.
Pentru mine granita dintre libertate si singuratate este foarte fina. Atunci cand nu stii ce sa faci cu libertatea iti dai seama ca esti singur.
Anul asta toamna reprezinta un sfarsit mult mai profund decat pana acum. Nu mai sunt baiatul cu ghiozdan in spate , prost si ratacit. Sunt un barbat educat ( atat cat sa nu plictisesc ) cu o minima experienta de viata, cu sete de aventura si cel mai important sunt LIBER. Pentru prima data in viata sunt liber sa imi construiesc viitoarele amintiri.
Toamna anului 2008 inseamna inceputul vietii mele .
Gustul dulce de Amara
Tocmai ce m-am intors de la Irish Pub si stau cu ochii atintiti in tavan. E ora 3 dimineata si mai am 3 ore de dormit daca vreau sa plec la Amara la conferinta. Nu prea vreau sa ma duc pentru ca mi se pare useless. Pregatire culturala...bullshit. Totusi vreau sa plec undeva , oriunde.
Ceasul suna la ora 6 fix. Ma imbrac , imi iau geanta si ies la autobuz. Bineinteles ca la ora asta miroase a transpiratie si se aud manele. Intru in oras si o vad pe Raluca mergand hotarata pe trotuar cu o sticla de apa in mana. Imi aduc aminte ca nu am bani si nu mi-am luat nici mancare si nici apa. De la autogara imi cumpar 2 covrigi , cu toate ca vanzatoarea mi-a spus ca sunt "de aseara ". De restul de 80 de bani imi iau 3 pastile orbit ( nu cred ca sunt orbit ca se dau ca rest ). Vine si Raluca , isi ai bilet si ne urcam in tren. Doamna controloare se arata intelegatoare si primeste cei 6 lei cat am estimat ca face pana la Fetesti. Calatoria de 80 de km dureaza 2 ore jumate , timp in care povestim tot felul de prostii si ne imaginam internshipul perfect. La cateva scaune mai incolo , o tipa si un tip foarte hippie looking vorbesc intr-o engleza stricata, semn ca sunt straini. Oare ce cred ei despre tara noastra ?
Coboram in Fetesti si intrebam doi ceferisti la ce ora pleaca trenul spre Slobozia. Ei ne indica trenul care tocmai se pusese in miscare. Ne spun ca urmatorul tren pleaca dupa-amiaza si facem ce fac toti romanii cand e vorba de transport public : Alergam. Trenul franeaza incet si ne cocotzam pe scara vagonului . Mergem 5 minute nirmal si apoi isi regleaza viteza undeva la 20 de km la ora. Ghinionul face ca tocmai in personalu' asta jegos sa vina supracontrol. Platesc 8 lei. Asta e.
In Slobozia ne intalnim cu Geanina si luam autobuzul spre Amara. Ma bag in vorba cu 3 Bucuresteni , EP dupa vorba , dupa port.
Deschiderea conferintei. Cantam ceva cu delfini si facem valuri. Chair e Anca , o cunoscusem in Germania la Growth Day , reprezenta Macedonia. Unul din traineri e Calin din Galati , nice to see known faces.
Primele training-uri ma cam plictisesc. Oamenii astia nu sunt real @-ers ci sunt aici doar pentru Exchange. Unul dintre bucuresteni , fusese cu work and travel de 2 ori. Dupa petrecerea destul de lame din prima seara ma duc in camera si imi propun ca de a doua zi sa scap de superficialitatea asta in a judeca oamenii fara sa-i cunosc.
Am ras zilele astea atat de mult incat am facut rani la obraji. Am cunoscut atatia oameni care imi pot fi prieteni si de la care am ce invata . Sunt atat de recunoscator incat cred ca fara conferinta asta eram putin ignorant. A fost prima conferinta in care am stat singur in camera. Toti cei prezenti acolo erau atat de diferiti intre ei dar eram acolo pentru acelasi scop. Stiu doar ca am plecat de acolo cu mai mult curaj si cu mai multa incredere. Si cu toate ca ma gandesc ca pe unii probabil nu i voi mai vedea vreodata am senzatia ca undeva in viata drumurile noastre se vor intersecta. Sau cel putin asa sper. Imi bate inima tare doar cand ma gandesc la discutile cu fiecare.
La intoarcere eram un grup mare. Ne-am urcat cu totii in tren si ne pregateam sa jucam mim cand vine controlorul. Ma intreaba unde merg , afla si imi spune ca trenul merge la Urziceni nu la Fetesti si ca trebuie sa cobor la prima. Mi-a luat 1 leu pentru informatia asta. Coboram in halta de la Rafaieni , parca se numea. La geam ies prietenii mei de weekend si incep sa cante "Cine pleaca e un bulangiu " . O emotie ciudata imi taie rasuflarea , i aplaud in timp ce trenul se departeaza usor, romaneste.In halta totul era in paragina si nu gaseam un robinet sa bem apa. Un politist tanar imi povesteste cat de greu este sa fii de partea legii intr-o tara in care toti jmecherii au arme.
Dupa 40 de minute vine alt personal si ne intoarcem la Slobozia. De acolo luam trenul spre Fetesti si rad 1 ora jumate cu delegatia din Galati. Cei mai fun oameni pe care i-am cunoscut.
La Fetesti iesim din oras si scriu pe o foaie "CT " , intind degetul mare si astept. Apoi o las pe Raluca sa fac acelasi lucru . In cateva minute opreste o dacie murdara si veche si un nene de etnie ne duce pana aproape de autostrada intr-un loc unde se face stopul. Opreste o Dacie Logan cu un cuplu over 50. Incerc sa fac conversatie dar fara rezultat. M-au lasat in fata casei , nu le-am dat nimic. Ma bucur ca am cunoscut niste oameni cumsecade si tacuti...sper ca se bucura si ei.
Tocmai ce m-am intors de la Irish Pub si stau cu ochii atintiti in tavan. E ora 3 dimineata si mai am 3 ore de dormit daca vreau sa plec la Amara la conferinta. Nu prea vreau sa ma duc pentru ca mi se pare useless. Pregatire culturala...bullshit. Totusi vreau sa plec undeva , oriunde.
Ceasul suna la ora 6 fix. Ma imbrac , imi iau geanta si ies la autobuz. Bineinteles ca la ora asta miroase a transpiratie si se aud manele. Intru in oras si o vad pe Raluca mergand hotarata pe trotuar cu o sticla de apa in mana. Imi aduc aminte ca nu am bani si nu mi-am luat nici mancare si nici apa. De la autogara imi cumpar 2 covrigi , cu toate ca vanzatoarea mi-a spus ca sunt "de aseara ". De restul de 80 de bani imi iau 3 pastile orbit ( nu cred ca sunt orbit ca se dau ca rest ). Vine si Raluca , isi ai bilet si ne urcam in tren. Doamna controloare se arata intelegatoare si primeste cei 6 lei cat am estimat ca face pana la Fetesti. Calatoria de 80 de km dureaza 2 ore jumate , timp in care povestim tot felul de prostii si ne imaginam internshipul perfect. La cateva scaune mai incolo , o tipa si un tip foarte hippie looking vorbesc intr-o engleza stricata, semn ca sunt straini. Oare ce cred ei despre tara noastra ?
Coboram in Fetesti si intrebam doi ceferisti la ce ora pleaca trenul spre Slobozia. Ei ne indica trenul care tocmai se pusese in miscare. Ne spun ca urmatorul tren pleaca dupa-amiaza si facem ce fac toti romanii cand e vorba de transport public : Alergam. Trenul franeaza incet si ne cocotzam pe scara vagonului . Mergem 5 minute nirmal si apoi isi regleaza viteza undeva la 20 de km la ora. Ghinionul face ca tocmai in personalu' asta jegos sa vina supracontrol. Platesc 8 lei. Asta e.
In Slobozia ne intalnim cu Geanina si luam autobuzul spre Amara. Ma bag in vorba cu 3 Bucuresteni , EP dupa vorba , dupa port.
Deschiderea conferintei. Cantam ceva cu delfini si facem valuri. Chair e Anca , o cunoscusem in Germania la Growth Day , reprezenta Macedonia. Unul din traineri e Calin din Galati , nice to see known faces.
Primele training-uri ma cam plictisesc. Oamenii astia nu sunt real @-ers ci sunt aici doar pentru Exchange. Unul dintre bucuresteni , fusese cu work and travel de 2 ori. Dupa petrecerea destul de lame din prima seara ma duc in camera si imi propun ca de a doua zi sa scap de superficialitatea asta in a judeca oamenii fara sa-i cunosc.
Am ras zilele astea atat de mult incat am facut rani la obraji. Am cunoscut atatia oameni care imi pot fi prieteni si de la care am ce invata . Sunt atat de recunoscator incat cred ca fara conferinta asta eram putin ignorant. A fost prima conferinta in care am stat singur in camera. Toti cei prezenti acolo erau atat de diferiti intre ei dar eram acolo pentru acelasi scop. Stiu doar ca am plecat de acolo cu mai mult curaj si cu mai multa incredere. Si cu toate ca ma gandesc ca pe unii probabil nu i voi mai vedea vreodata am senzatia ca undeva in viata drumurile noastre se vor intersecta. Sau cel putin asa sper. Imi bate inima tare doar cand ma gandesc la discutile cu fiecare.
La intoarcere eram un grup mare. Ne-am urcat cu totii in tren si ne pregateam sa jucam mim cand vine controlorul. Ma intreaba unde merg , afla si imi spune ca trenul merge la Urziceni nu la Fetesti si ca trebuie sa cobor la prima. Mi-a luat 1 leu pentru informatia asta. Coboram in halta de la Rafaieni , parca se numea. La geam ies prietenii mei de weekend si incep sa cante "Cine pleaca e un bulangiu " . O emotie ciudata imi taie rasuflarea , i aplaud in timp ce trenul se departeaza usor, romaneste.In halta totul era in paragina si nu gaseam un robinet sa bem apa. Un politist tanar imi povesteste cat de greu este sa fii de partea legii intr-o tara in care toti jmecherii au arme.
Dupa 40 de minute vine alt personal si ne intoarcem la Slobozia. De acolo luam trenul spre Fetesti si rad 1 ora jumate cu delegatia din Galati. Cei mai fun oameni pe care i-am cunoscut.
La Fetesti iesim din oras si scriu pe o foaie "CT " , intind degetul mare si astept. Apoi o las pe Raluca sa fac acelasi lucru . In cateva minute opreste o dacie murdara si veche si un nene de etnie ne duce pana aproape de autostrada intr-un loc unde se face stopul. Opreste o Dacie Logan cu un cuplu over 50. Incerc sa fac conversatie dar fara rezultat. M-au lasat in fata casei , nu le-am dat nimic. Ma bucur ca am cunoscut niste oameni cumsecade si tacuti...sper ca se bucura si ei.
Intrebarea
Toate problemele omenirii pleaca de la incapacitatea noastra a muritorilor de a intelege lucrurile din jurul nostru.
Primul om care a pus piciorul pe Pamant trebuie sa fii fost foarte nedumerit. Fie ca il chema Adam si a fost izgonit din Rai , fie ca era o maimuta mai desteapta sau un fiu de zeu , cred ca i-a fost foarte greu. Probabil ca se plimba asa aiurea si nu intelegea nimic ce este in jurul lui.
Vedea copacii , iarba , stanci , ape curgatoare si nu putea sa le numeasca pentru ca nu aveau nume. Si a mers asa ore in sir pana cand a obosit . S-a asezat la umbra unui copac mare si batran si a avut ceea ce noi astazi numim "meditatie". Nu cred ca intrebarea lui a fost "De ce ?" ci mai de graba "Cum ?". Frumusetea intamplarii a fost ca incercand sa isi explice cum au aparut acele lucruri din jurul lui , de ce curg apele , de ce cresc copacii in sus si de ce florile au miros placut a ajuns inveitabil la intrebarea "Cine sunt eu ?". A inceput sa isi dea seama de exostenta lui , si a faptului ca "este". Stand sub copacul acela falnic la umbra a inceput sa zambeasca , a inceput sa se mire de el ca parte a tot ce era de jur-imprejur.
Explorarea interioara nastea mai multe intrebari , mai multe nedumeriri. Si omul a vazut atunci ca se face intuneric. Si-a dat seama ca toata ziua , pe cer era o lumina mare , un glob stralucitor care il urmarise toata ziua si acum disparea undeva la orizont. Si cand a venit noaptea , omul a devenit foarte speriat pentru ca nu vedea ce se intampla in jurul lui . Era nelinistit si credea ca totul s-a terminat. A indreptat iar privirea spre cer si a vazut Luna si Stelele . Nu stia de ce sunt atatea lumini pe cer , parea ca Soarele s-a spart in mii de bucati. Ingrijoararea sa s-a spulberat dimineata cand a vazut ca Soarele isi face iar aparitia din spatele unui munte. Atunci a inceput sa creada ca Soarele este raspunsul la intrebarile lui .
Poate de aici vine obsesia popoarelor antice pentru Soare si poate ca toate intrebarile care nu isi gaseau raspunsul au fost lasate in grija acestui astru impresionant . Aparitia Soarelui pe cer este o invitatie la explorare , gaire de raspunsuri si cu fiecare zi ce trece suntem mai aproape de a gasi Raspunsul.
Subscribe to:
Posts (Atom)