Despre bucuria Craciunului
Simt miros de portocala si deschid ochii. Sar din pat si ma indrept spre fereastra. Intind mainile si ma urc cu coatele pe pervaz si genunchii pe calorifer. Imi lipesc nasul de geamul rece si inghetat si incerc sa imi strecor privirea printre cristalele inghetate care s-au format.
Afara e zapada. Ma duc repede la bucatarie sa mananc. Mama ma cearta ca nu m-am spalat pe dinti. Fug la baie si apoi repede sa ma imbrac. Ma imbrac gros , imi pun manusile. Mama imi aduce fularul...
Nu e vorba de cadouri , e vorba de sanie si derdelus.
Laser frate
Prima operatie cu laser a avut loc la sfarsitul clasei a 12 a. Vroiam sa dau la Academia de Politie si trebuia sa scap de dioptrie. Ce imi aduc aminte de atunci este ca unul din doctori a spus :" Pfff , ce corneee frumoasa are, si ce cristalin sanatos ." In mintea mea era doar : " You kinky old man , spank my eye ball..spank it "
Zilele astea am ajuns iar la operatie cu laser. Cabinet medical modern , doctor .. un domn profesor. Operatiunea incepe in camera de consultatie unde imi baga in nas . pe fiecare nara ,niste sireturi imbibate cu solutie anestezica.
Scopul operatiei : largirea canalelor respiratorii si desfundarea "turbinelor".
Sunt condus de asistenta in alta camera. Sunt asezat pe un scaun de Star Trek si mi se dau urmatoarele indicatii : " Dupa ce anestezicul isi va face efectul , vom incepe operatia. Pe toata durata ei veti inspira pe gura si veti expira pe nas. La fel ca la tigari . Fumati ?"
Nu eram atent la ce spune si ce intreaba si am raspuns ca :"Da , fumez." Eram cu ochii la mana ei pentru ca in timp ce vorbea tinea in mana niste ochelari mari cu lentile verzi... foarte funky ei asa. Mi-a dat ochelarii si mi-a spus ca sunt pentru a ma proteja de fum. Da. Din nasul meu avea sa aisa fum.
Primul reflex a fost sa imi pun ochelarii la ochi. M-a sfatuit sa-i dau jos pentru ca voi vedea in curand viata in roz. Lentile verzi , viata roz. Am zambit si i-am dat jos de pe fata, jenat fiind ca ma comportasem ca o maimuta. Am asteptat vreo 15 minute timp in care au inceput sa ma doara dintii din fata si mi-am dat seama ca imi amortisera. Cand a intrat doctorul eram deja ametit.. sau era doar efectul placebo. In fine ma simteam high.
Si-a pus ochelarii , masca de chirurg ( sa nu intre fum ) si a apasat pe butonul de pornire la "generatorul de laser." In timp ce statea in mana cu o tija metalica prevazuta cu un cablu subtire , se intoarce spre asistenta si spune :" Astept sa se incinga".
Laserul ERA ROMANESC !
Nu are rost sa spun ca m-am speriat. Mi-a dat cu un sprai paralizant in nas si durerea era acolo . Mi-a spus ca atunci cand durerea devine insuportabila sa strang pumnul si se va opri. Eram cu ochii inchisi , lacrimam de durere si simteam ca si cand mi-ar smulge plete de par din nas. Era destul de dureros si am deschis ochii .
Avea dreptate : iesea fum si vedeam totul roz, cu toate ca lentilele erau verzi.
Timp de 12 ore dupa operatie mi-a curs sange din nas. Atat de abundent incat m-am gandit sa imi introduc OB-uri in nari.
Concluzia : Laser romanesc frate.
Prima operatie cu laser a avut loc la sfarsitul clasei a 12 a. Vroiam sa dau la Academia de Politie si trebuia sa scap de dioptrie. Ce imi aduc aminte de atunci este ca unul din doctori a spus :" Pfff , ce corneee frumoasa are, si ce cristalin sanatos ." In mintea mea era doar : " You kinky old man , spank my eye ball..spank it "
Zilele astea am ajuns iar la operatie cu laser. Cabinet medical modern , doctor .. un domn profesor. Operatiunea incepe in camera de consultatie unde imi baga in nas . pe fiecare nara ,niste sireturi imbibate cu solutie anestezica.
Scopul operatiei : largirea canalelor respiratorii si desfundarea "turbinelor".
Sunt condus de asistenta in alta camera. Sunt asezat pe un scaun de Star Trek si mi se dau urmatoarele indicatii : " Dupa ce anestezicul isi va face efectul , vom incepe operatia. Pe toata durata ei veti inspira pe gura si veti expira pe nas. La fel ca la tigari . Fumati ?"
Nu eram atent la ce spune si ce intreaba si am raspuns ca :"Da , fumez." Eram cu ochii la mana ei pentru ca in timp ce vorbea tinea in mana niste ochelari mari cu lentile verzi... foarte funky ei asa. Mi-a dat ochelarii si mi-a spus ca sunt pentru a ma proteja de fum. Da. Din nasul meu avea sa aisa fum.
Primul reflex a fost sa imi pun ochelarii la ochi. M-a sfatuit sa-i dau jos pentru ca voi vedea in curand viata in roz. Lentile verzi , viata roz. Am zambit si i-am dat jos de pe fata, jenat fiind ca ma comportasem ca o maimuta. Am asteptat vreo 15 minute timp in care au inceput sa ma doara dintii din fata si mi-am dat seama ca imi amortisera. Cand a intrat doctorul eram deja ametit.. sau era doar efectul placebo. In fine ma simteam high.
Si-a pus ochelarii , masca de chirurg ( sa nu intre fum ) si a apasat pe butonul de pornire la "generatorul de laser." In timp ce statea in mana cu o tija metalica prevazuta cu un cablu subtire , se intoarce spre asistenta si spune :" Astept sa se incinga".
Laserul ERA ROMANESC !
Nu are rost sa spun ca m-am speriat. Mi-a dat cu un sprai paralizant in nas si durerea era acolo . Mi-a spus ca atunci cand durerea devine insuportabila sa strang pumnul si se va opri. Eram cu ochii inchisi , lacrimam de durere si simteam ca si cand mi-ar smulge plete de par din nas. Era destul de dureros si am deschis ochii .
Avea dreptate : iesea fum si vedeam totul roz, cu toate ca lentilele erau verzi.
Timp de 12 ore dupa operatie mi-a curs sange din nas. Atat de abundent incat m-am gandit sa imi introduc OB-uri in nari.
Concluzia : Laser romanesc frate.
Despre dragostea de oameni
Ma gandeam zilele astea ca pe unii oameni de langa mine i iubesc. Imi faceam in cap tot felul de top-uri si ierarhizam iubirea mea pentru ei . Si sunt destul de multi oameni .
Dragostea mea pentru oamenii din jurul meu se cantareste in grija pe care le-o port. Cu cat imi fac mai multe griji pentru viitorul lor , cu cat ma bucur mai mult pentru realizarile lor cu atat i iubesc mai mult.
Cel mai aiurea e ca de foarte multe ori nu stiu sa imi arat dragostea pentru ei. Sau ceea ce e si mai rau , nu pot sa le arat respect. Fie ca fac vreun gest sau spun vreun cuvant aruncat acolo... nu stiu sa iubesc si sa respect. Mi-am dat seama ca nu sunt perfect si m-am bucurat zilele astea cand mi-am dat seama ca mostenesc de la parintii mei drgostea pentru oameni. Nu imi dau seama daca parintii mei o fac pentru ego-ul lor sau din ce motive egoiste dar chiar le place sa ajute lumea din jur.
Concluzia zilei era ca cel mai usor este sa-i iubesti pe toti . Scapi de ierarhii si top-uri si esti si implinit...intr-un mode foarte egoist.
Ma gandeam zilele astea ca pe unii oameni de langa mine i iubesc. Imi faceam in cap tot felul de top-uri si ierarhizam iubirea mea pentru ei . Si sunt destul de multi oameni .
Dragostea mea pentru oamenii din jurul meu se cantareste in grija pe care le-o port. Cu cat imi fac mai multe griji pentru viitorul lor , cu cat ma bucur mai mult pentru realizarile lor cu atat i iubesc mai mult.
Cel mai aiurea e ca de foarte multe ori nu stiu sa imi arat dragostea pentru ei. Sau ceea ce e si mai rau , nu pot sa le arat respect. Fie ca fac vreun gest sau spun vreun cuvant aruncat acolo... nu stiu sa iubesc si sa respect. Mi-am dat seama ca nu sunt perfect si m-am bucurat zilele astea cand mi-am dat seama ca mostenesc de la parintii mei drgostea pentru oameni. Nu imi dau seama daca parintii mei o fac pentru ego-ul lor sau din ce motive egoiste dar chiar le place sa ajute lumea din jur.
Concluzia zilei era ca cel mai usor este sa-i iubesti pe toti . Scapi de ierarhii si top-uri si esti si implinit...intr-un mode foarte egoist.
Sigur vrei nemurire ?
Oamenii nu pot fi nemuritori . Acest lucru este demonstrat stintific si pana in ziua de astazi toate experimentele de a trai vesnic au dat gres. Nemuritori din punct de vedere fizic nu se poate ...DAR...
Numele unora sunt nemuritoare , la fel ca si consecintele lucrurilor pe care le-au infaptuit in viata lor. Astfel ceea ce faci cat traiesti devine ceea ce esti tu ca fiinta. Cu cat faci mai mult , cu atat insemni mai mult. Cu cat esti mai folositor si imparti cu cei din jurul tau , cu atat te vei "imparti " lor. De aceea cei mai importanti oameni devin nemuritori prin faptele importante si trainice pe deoparte , si prin oamenii in care se"planteaza".
Este o responsabilitate foarte mare sa implinesti lucruri care vor fi durabile in timp . La fel cum este greu sa inspiri si sa devii un model de urmat pentru oameni , pentru ca ei sa te primeasca in sufletul lor si astfel sa devii nemuritor. De aceea cei ce isi asuma acest rol sunt putini , pentru ca e mult de munca.
Patetici sunt cei care vor nemurire si nu fac ceea ce trebuie. Insa au si o scuza pentru esecul lor. Se numeste moarte. Doar draga de Ea te scapa de atata bataie de cap. Moartea e scuza ..ba nu .. e salvarea oamenilor mediocri.
Oamenii nu pot fi nemuritori . Acest lucru este demonstrat stintific si pana in ziua de astazi toate experimentele de a trai vesnic au dat gres. Nemuritori din punct de vedere fizic nu se poate ...DAR...
Numele unora sunt nemuritoare , la fel ca si consecintele lucrurilor pe care le-au infaptuit in viata lor. Astfel ceea ce faci cat traiesti devine ceea ce esti tu ca fiinta. Cu cat faci mai mult , cu atat insemni mai mult. Cu cat esti mai folositor si imparti cu cei din jurul tau , cu atat te vei "imparti " lor. De aceea cei mai importanti oameni devin nemuritori prin faptele importante si trainice pe deoparte , si prin oamenii in care se"planteaza".
Este o responsabilitate foarte mare sa implinesti lucruri care vor fi durabile in timp . La fel cum este greu sa inspiri si sa devii un model de urmat pentru oameni , pentru ca ei sa te primeasca in sufletul lor si astfel sa devii nemuritor. De aceea cei ce isi asuma acest rol sunt putini , pentru ca e mult de munca.
Patetici sunt cei care vor nemurire si nu fac ceea ce trebuie. Insa au si o scuza pentru esecul lor. Se numeste moarte. Doar draga de Ea te scapa de atata bataie de cap. Moartea e scuza ..ba nu .. e salvarea oamenilor mediocri.
Noaptea singur
La 22.30 trebuia sa fiu in Bacau sa iau trenul spre Targu Neamt. Cu cinsprezece minute inainte eram cu tirul pe soseaua de centura a orasului. Soferul de tir habar nu avea incotro e gara asa ca m-am decis sa il mai insotesc o bucata de drum si sa ma lase unde o vrea dansu. Peste o ora deja nu mai putea sa isi tina ochii deschisi de oboseala. Speranta mea ca voi prinde trenul spre Durau.. sau unde naibii mergeam, murise, sau mai rau "atzipise".
Vorbeam din ce in ce mai tare si ma uitam la el , incercand sa il tin treaz. Niciodata nu mi-au placut accidentele cu tirul pentru ca toate sunt fatale. Ma gandeam cum v-a suna stirea :" Noaptea trecuta un accident grav soldat cu 3 morti si 2 raniti s-a petrecut pe soseaua ce leaga Bacau de Iasi. Pe fondul vremii nefavorabile , a oboselii si ne adaptarii la viteza de mers , soferul autocamionului s-a izbit de un copac ce venea din sens opus." Vazand ca nu mai am cum sa lupt cu somnul lui l-am rugat sa traga pe dreapta si sa doarma. Asta a si facut intr-o parcare cu popas. Eu am intrat sa mananc o ciorba sis a beau o bere. Am vazut o repriza din meci si ma tot gandeam cum sa fac sa imi continui drumul. Eram cu ochii pe un autocar plin de turisti care mergea in directia mea...devenise directia MEA. La 11.45 m-am dus in cabina sa il trezesc pe sofer dar am atipit si io. Cand ne-am trezit ( deja eram NOI ) era foarte tarziu sa mai prind vreun tren de noapte din vreunul dintre orasele pe care urma sa le vizitam.
La iesirea dintr-un sat , intr-o intersectie neluminata , nea soferul imi spune ca aici trebuie sa cobor si sa fac stopul spre Targu Neamt, adica la stanga. Nu mi-a luat bani , am multumit politicos si m-am dat jos.
Timp de 2 ore am experimentat singuratatea .
Era multa ceata , frig care intra in oase si intuneric. Deasupra mea undeva era un bec rosu. Initial am crezut ca e avion , apoi OZN. Auzeam cum cad frunze din copaci. Pur si simplu le auzeam cum se desprind si cad. Nu aveam lanterna si ma speriam cand auzeam paraituri si troznituri . Nu stiam de unde vin dar nici nu cautam raspunsuri. Cand trecea cate o masina ridicam degetul mare in directia in care voriam sa merg dar ma bucuram ca am o sursa de lumina si mai vad unde sunt. Haios a fost sa descopar ca lumina rosie era varful unul stalp de tensiune care troznea si paraia langa mine. Nu exista sentiment mai ciudat decat acela ca esti singur in noapte, undeva departe de oameni. Masinile care treceau , una la 15 minute am cronometrat eu , nu opreau sau nu mergeau in directia in care voriam eu. Pe la 3 noaptea a oprit un tip cu un tir care mi-a pus o lanterna in ochi pentru ca si el era speriat de ciudatul care statea la marginea padurii.
La 22.30 trebuia sa fiu in Bacau sa iau trenul spre Targu Neamt. Cu cinsprezece minute inainte eram cu tirul pe soseaua de centura a orasului. Soferul de tir habar nu avea incotro e gara asa ca m-am decis sa il mai insotesc o bucata de drum si sa ma lase unde o vrea dansu. Peste o ora deja nu mai putea sa isi tina ochii deschisi de oboseala. Speranta mea ca voi prinde trenul spre Durau.. sau unde naibii mergeam, murise, sau mai rau "atzipise".
Vorbeam din ce in ce mai tare si ma uitam la el , incercand sa il tin treaz. Niciodata nu mi-au placut accidentele cu tirul pentru ca toate sunt fatale. Ma gandeam cum v-a suna stirea :" Noaptea trecuta un accident grav soldat cu 3 morti si 2 raniti s-a petrecut pe soseaua ce leaga Bacau de Iasi. Pe fondul vremii nefavorabile , a oboselii si ne adaptarii la viteza de mers , soferul autocamionului s-a izbit de un copac ce venea din sens opus." Vazand ca nu mai am cum sa lupt cu somnul lui l-am rugat sa traga pe dreapta si sa doarma. Asta a si facut intr-o parcare cu popas. Eu am intrat sa mananc o ciorba sis a beau o bere. Am vazut o repriza din meci si ma tot gandeam cum sa fac sa imi continui drumul. Eram cu ochii pe un autocar plin de turisti care mergea in directia mea...devenise directia MEA. La 11.45 m-am dus in cabina sa il trezesc pe sofer dar am atipit si io. Cand ne-am trezit ( deja eram NOI ) era foarte tarziu sa mai prind vreun tren de noapte din vreunul dintre orasele pe care urma sa le vizitam.
La iesirea dintr-un sat , intr-o intersectie neluminata , nea soferul imi spune ca aici trebuie sa cobor si sa fac stopul spre Targu Neamt, adica la stanga. Nu mi-a luat bani , am multumit politicos si m-am dat jos.
Timp de 2 ore am experimentat singuratatea .
Era multa ceata , frig care intra in oase si intuneric. Deasupra mea undeva era un bec rosu. Initial am crezut ca e avion , apoi OZN. Auzeam cum cad frunze din copaci. Pur si simplu le auzeam cum se desprind si cad. Nu aveam lanterna si ma speriam cand auzeam paraituri si troznituri . Nu stiam de unde vin dar nici nu cautam raspunsuri. Cand trecea cate o masina ridicam degetul mare in directia in care voriam sa merg dar ma bucuram ca am o sursa de lumina si mai vad unde sunt. Haios a fost sa descopar ca lumina rosie era varful unul stalp de tensiune care troznea si paraia langa mine. Nu exista sentiment mai ciudat decat acela ca esti singur in noapte, undeva departe de oameni. Masinile care treceau , una la 15 minute am cronometrat eu , nu opreau sau nu mergeau in directia in care voriam eu. Pe la 3 noaptea a oprit un tip cu un tir care mi-a pus o lanterna in ochi pentru ca si el era speriat de ciudatul care statea la marginea padurii.
Servici sau munca ?
In lumea nebuna in care traim , epuizarea apare o data cu munca. Numai cuvantul munca ma duce cu gandul la agricultura , vanatoare , pescuit. Doar cativa oameni merg la servici sau ofera un "serviciu ". Nimic nu e mai de pret decat sa ajuti pe ceilalti prin ceea ce faci in fiecare zi. Si asta spune si Oprah intr-un speech foarte empowering si inspirational la Standford University.
In lumea nebuna in care traim , epuizarea apare o data cu munca. Numai cuvantul munca ma duce cu gandul la agricultura , vanatoare , pescuit. Doar cativa oameni merg la servici sau ofera un "serviciu ". Nimic nu e mai de pret decat sa ajuti pe ceilalti prin ceea ce faci in fiecare zi. Si asta spune si Oprah intr-un speech foarte empowering si inspirational la Standford University.
Copii si jucarii
Este o stransa legatura intre jucarii si copii .
Ma uit la toti oamenii astia descurcareti si gospodari . Presupun ca atunci cand erau mici se jucau cu lopatele si galetuse si contruiau castele si nu erau neaparat creativi ci erau muncitori. De fapt vezi copiii care vor deveni niste muncitori pe santier ca ei se joaca cu obiecte grele ,le place sa trudeasca. E trist sa afirm asta , poate e doar o ipoteza, de fapt chiar e o idee. Nu am facut o cercetare sa stau sa urmaresc copiii cum se joaca , pentru ca din cauza perversilor imi e frica sa intru in vorba cu baietei si fetite sub o anumita varsta. Nici nu voi face o cercetare ci voi scrie ce am observat.
Copiii care se joaca cu arme si toate jocurile lor se invart in jurul ideii de conflict , vor ajunge in cel mai bun caz niste vanatori iscusiti. Daca se vor juca cu obiecte greu de manevrat : galeti , lopeti, carucioare vor trudi din greu si nu isi pot dezvolta creativitatea. Jocurile gen puzzle , lego , cuburi vor dezvolta inteligenta dar il vor transforma pe copil intr-un grasun destept care se impiedica pe strada. Cu cat va avea mai multe jocuri care dezvolta inteligenta si creativitatea , va gandi logic dar intr-un cadru bine delimitat. Cei care isi traiesc copilaria pe calculator se vor transforma in niste fiinte fara abilitati de comunicare , cu probleme de sanatate fizica si mentala.
Pana aflu cum trebuie crescuti copiii , am duc sa plantez o floare.
Este o stransa legatura intre jucarii si copii .
Ma uit la toti oamenii astia descurcareti si gospodari . Presupun ca atunci cand erau mici se jucau cu lopatele si galetuse si contruiau castele si nu erau neaparat creativi ci erau muncitori. De fapt vezi copiii care vor deveni niste muncitori pe santier ca ei se joaca cu obiecte grele ,le place sa trudeasca. E trist sa afirm asta , poate e doar o ipoteza, de fapt chiar e o idee. Nu am facut o cercetare sa stau sa urmaresc copiii cum se joaca , pentru ca din cauza perversilor imi e frica sa intru in vorba cu baietei si fetite sub o anumita varsta. Nici nu voi face o cercetare ci voi scrie ce am observat.
Copiii care se joaca cu arme si toate jocurile lor se invart in jurul ideii de conflict , vor ajunge in cel mai bun caz niste vanatori iscusiti. Daca se vor juca cu obiecte greu de manevrat : galeti , lopeti, carucioare vor trudi din greu si nu isi pot dezvolta creativitatea. Jocurile gen puzzle , lego , cuburi vor dezvolta inteligenta dar il vor transforma pe copil intr-un grasun destept care se impiedica pe strada. Cu cat va avea mai multe jocuri care dezvolta inteligenta si creativitatea , va gandi logic dar intr-un cadru bine delimitat. Cei care isi traiesc copilaria pe calculator se vor transforma in niste fiinte fara abilitati de comunicare , cu probleme de sanatate fizica si mentala.
Pana aflu cum trebuie crescuti copiii , am duc sa plantez o floare.
Jesus vs Buddha
Ma gandeam astazi ca e foarte usor sa spui ca Bibilia este doar o carte si ca personajele de acolo sunt fictive. Nimeni nu poate demonstra ca personajele de acolo sunt reale 100% sau ca nu sunt macar 1%.
Invataturile din Bibilie concureaza cu invataturile budiste. In spatele "povestilor" din Bibilie se ascund ( pentru cine nu vede) pilde extraordinare cu o puternica incarcatura filosofica. Cum poti sa explici mai bine comportamentul uman decat prin aceste diamante de intelepciune ? Poate ca parabolele cu si despre Buddha sunt mai edificatoare sau doar mai comerciale.
Mi se parea patetic atunci cand auzeam ca toate raspunsurile se afla in Cartea Sfanta si de aceea am citit cu greu cateva pasaje.
As vrea sa imi fac timp sa citesc Bibilia si sa o analizez cu capacitatile mele de acum. Poate ca tonele de carti si filme cu care ma intoxic pentru a ma dezvolta personal sunt doar praf in ochi. Poate ca pierd ceva mult mai intens si mai provocator decat toata cantitatea asta de informatii.
Multi oameni sunt mai atrasi de budism si confuciuism decat de crestinism. Eu stiu de ce. Pentru ca prin natura noastra , a europenilor suntem mai violenti si mai incapatanati. Crestinismul a fost promovat violent si mereu au murit oameni. Plus ca nu a fost niciodata ridicat la adevarata sa valoare ci a ramas in bisericile intunecate cu scene crude din iad.
Preoti imbracati in NEGRU- NOT Cool !
Pana atunci incerc sa imi explic de ce Budha e mai cool decat Iisus.
Despre viata buna
" Au trecut 20 de zile de cand am inceput sa merg din nou dar ma simt foarte slabit. Am pierdut 25 de kilograme in ultimele 2 luni . Cand eram in Romania ma chinuiam sa slabesc alergand prin parcuri si abtinandu-ma de la mancare. Amuzant. Aici nu exista parcuri si nici prea multi copaci , iar mancarea prefer sa o impart copiilor.
Tot nu imi dau seama de ce m-am infestat doar eu . Pana la urma toti am baut apa de acolo. Or is it because I'm white isn't it ? E glumea mea preferata , rasista dar amuzanta. "
Cred ca asta este un paragraf din jurnalul vietii pe care as vrea sa o am. Ma tot gandesc la definitia pe care o am despre "viata buna". Inca nu mi-am conturat o idee despre cum arata o viata traita la modul ideal. Implinirea cred ca vine din lucrurile facute cu pasiune. Lucruri in care sa pui suflet , poate acolo unde nu exista destul.
Incerc sa ma detasez cat mai mult de ispita castigului material. Nu am nimic cu banii , dar am ceva cu lucrurile pe care pot sa le cumpar cu ajutorul lor. Sunt un militant impotriva materialismului. Unul ipocrit de altfel. Ipocrit pentru ca nu afirm asta cu voce tare , de teama ca cineva sa imi atraga atentia ca imi cumpar lucruri care nu imi trrebuiesc. Macar reduc cantitatile.
"Only when you lost everything , you are free to do anything. "
Tyler Durden , replica in "Fight Club"
" Au trecut 20 de zile de cand am inceput sa merg din nou dar ma simt foarte slabit. Am pierdut 25 de kilograme in ultimele 2 luni . Cand eram in Romania ma chinuiam sa slabesc alergand prin parcuri si abtinandu-ma de la mancare. Amuzant. Aici nu exista parcuri si nici prea multi copaci , iar mancarea prefer sa o impart copiilor.
Tot nu imi dau seama de ce m-am infestat doar eu . Pana la urma toti am baut apa de acolo. Or is it because I'm white isn't it ? E glumea mea preferata , rasista dar amuzanta. "
Cred ca asta este un paragraf din jurnalul vietii pe care as vrea sa o am. Ma tot gandesc la definitia pe care o am despre "viata buna". Inca nu mi-am conturat o idee despre cum arata o viata traita la modul ideal. Implinirea cred ca vine din lucrurile facute cu pasiune. Lucruri in care sa pui suflet , poate acolo unde nu exista destul.
Incerc sa ma detasez cat mai mult de ispita castigului material. Nu am nimic cu banii , dar am ceva cu lucrurile pe care pot sa le cumpar cu ajutorul lor. Sunt un militant impotriva materialismului. Unul ipocrit de altfel. Ipocrit pentru ca nu afirm asta cu voce tare , de teama ca cineva sa imi atraga atentia ca imi cumpar lucruri care nu imi trrebuiesc. Macar reduc cantitatile.
"Only when you lost everything , you are free to do anything. "
Tyler Durden , replica in "Fight Club"
O toamna de libertate , o toamna de singuratate
Se spune ca o data cu trecerea anilor devenim mai intelepti , sau ca devenim nostalgici . Am auzit ca de cele mai multe ori oamenii regreta lucrurile pe care nu le-au facut . O fata draga mie mi-a spus o data prin clasa a XI-a sa nu imi para rau niciodata pentru lucrurile pe care le-am facut. Poate fi interpretat , dar daca stau bine sa ma gandesc regretele nu fac bine sufletului.
Au trecut mai bine de 16 ani de cand nu am mai avut o toamna atat de libera. In ultimi ani in perioada asta incepeam scoala. Intotdeauna aveam emotii in prima zi a anului . Faptul ca stiam ca toti colegii mei s-au schimbat putin , chiar daca trecuse doar o vara , faptul ca eu crescusem , era ceva ce imi facea inima sa bata in piept.
Toamna insemna sfarsitul vacantei , pentru ca plaja era pustie , padurea incepea sa rugineasca si nu mai puteai sa joci fotbal in pantaloni scurti din cauza frigului.
Mi-am imaginat de atatea ori momentul in care "voi scapa de scoala " si mereu m-am transpus in acest viitor plin de oportunitati. Acum asist din nou la alterarea vacantei dar am ramas fara acel remediu care se numea prima zi de scoala.
Pentru mine granita dintre libertate si singuratate este foarte fina. Atunci cand nu stii ce sa faci cu libertatea iti dai seama ca esti singur.
Anul asta toamna reprezinta un sfarsit mult mai profund decat pana acum. Nu mai sunt baiatul cu ghiozdan in spate , prost si ratacit. Sunt un barbat educat ( atat cat sa nu plictisesc ) cu o minima experienta de viata, cu sete de aventura si cel mai important sunt LIBER. Pentru prima data in viata sunt liber sa imi construiesc viitoarele amintiri.
Toamna anului 2008 inseamna inceputul vietii mele .
Gustul dulce de Amara
Tocmai ce m-am intors de la Irish Pub si stau cu ochii atintiti in tavan. E ora 3 dimineata si mai am 3 ore de dormit daca vreau sa plec la Amara la conferinta. Nu prea vreau sa ma duc pentru ca mi se pare useless. Pregatire culturala...bullshit. Totusi vreau sa plec undeva , oriunde.
Ceasul suna la ora 6 fix. Ma imbrac , imi iau geanta si ies la autobuz. Bineinteles ca la ora asta miroase a transpiratie si se aud manele. Intru in oras si o vad pe Raluca mergand hotarata pe trotuar cu o sticla de apa in mana. Imi aduc aminte ca nu am bani si nu mi-am luat nici mancare si nici apa. De la autogara imi cumpar 2 covrigi , cu toate ca vanzatoarea mi-a spus ca sunt "de aseara ". De restul de 80 de bani imi iau 3 pastile orbit ( nu cred ca sunt orbit ca se dau ca rest ). Vine si Raluca , isi ai bilet si ne urcam in tren. Doamna controloare se arata intelegatoare si primeste cei 6 lei cat am estimat ca face pana la Fetesti. Calatoria de 80 de km dureaza 2 ore jumate , timp in care povestim tot felul de prostii si ne imaginam internshipul perfect. La cateva scaune mai incolo , o tipa si un tip foarte hippie looking vorbesc intr-o engleza stricata, semn ca sunt straini. Oare ce cred ei despre tara noastra ?
Coboram in Fetesti si intrebam doi ceferisti la ce ora pleaca trenul spre Slobozia. Ei ne indica trenul care tocmai se pusese in miscare. Ne spun ca urmatorul tren pleaca dupa-amiaza si facem ce fac toti romanii cand e vorba de transport public : Alergam. Trenul franeaza incet si ne cocotzam pe scara vagonului . Mergem 5 minute nirmal si apoi isi regleaza viteza undeva la 20 de km la ora. Ghinionul face ca tocmai in personalu' asta jegos sa vina supracontrol. Platesc 8 lei. Asta e.
In Slobozia ne intalnim cu Geanina si luam autobuzul spre Amara. Ma bag in vorba cu 3 Bucuresteni , EP dupa vorba , dupa port.
Deschiderea conferintei. Cantam ceva cu delfini si facem valuri. Chair e Anca , o cunoscusem in Germania la Growth Day , reprezenta Macedonia. Unul din traineri e Calin din Galati , nice to see known faces.
Primele training-uri ma cam plictisesc. Oamenii astia nu sunt real @-ers ci sunt aici doar pentru Exchange. Unul dintre bucuresteni , fusese cu work and travel de 2 ori. Dupa petrecerea destul de lame din prima seara ma duc in camera si imi propun ca de a doua zi sa scap de superficialitatea asta in a judeca oamenii fara sa-i cunosc.
Am ras zilele astea atat de mult incat am facut rani la obraji. Am cunoscut atatia oameni care imi pot fi prieteni si de la care am ce invata . Sunt atat de recunoscator incat cred ca fara conferinta asta eram putin ignorant. A fost prima conferinta in care am stat singur in camera. Toti cei prezenti acolo erau atat de diferiti intre ei dar eram acolo pentru acelasi scop. Stiu doar ca am plecat de acolo cu mai mult curaj si cu mai multa incredere. Si cu toate ca ma gandesc ca pe unii probabil nu i voi mai vedea vreodata am senzatia ca undeva in viata drumurile noastre se vor intersecta. Sau cel putin asa sper. Imi bate inima tare doar cand ma gandesc la discutile cu fiecare.
La intoarcere eram un grup mare. Ne-am urcat cu totii in tren si ne pregateam sa jucam mim cand vine controlorul. Ma intreaba unde merg , afla si imi spune ca trenul merge la Urziceni nu la Fetesti si ca trebuie sa cobor la prima. Mi-a luat 1 leu pentru informatia asta. Coboram in halta de la Rafaieni , parca se numea. La geam ies prietenii mei de weekend si incep sa cante "Cine pleaca e un bulangiu " . O emotie ciudata imi taie rasuflarea , i aplaud in timp ce trenul se departeaza usor, romaneste.In halta totul era in paragina si nu gaseam un robinet sa bem apa. Un politist tanar imi povesteste cat de greu este sa fii de partea legii intr-o tara in care toti jmecherii au arme.
Dupa 40 de minute vine alt personal si ne intoarcem la Slobozia. De acolo luam trenul spre Fetesti si rad 1 ora jumate cu delegatia din Galati. Cei mai fun oameni pe care i-am cunoscut.
La Fetesti iesim din oras si scriu pe o foaie "CT " , intind degetul mare si astept. Apoi o las pe Raluca sa fac acelasi lucru . In cateva minute opreste o dacie murdara si veche si un nene de etnie ne duce pana aproape de autostrada intr-un loc unde se face stopul. Opreste o Dacie Logan cu un cuplu over 50. Incerc sa fac conversatie dar fara rezultat. M-au lasat in fata casei , nu le-am dat nimic. Ma bucur ca am cunoscut niste oameni cumsecade si tacuti...sper ca se bucura si ei.
Tocmai ce m-am intors de la Irish Pub si stau cu ochii atintiti in tavan. E ora 3 dimineata si mai am 3 ore de dormit daca vreau sa plec la Amara la conferinta. Nu prea vreau sa ma duc pentru ca mi se pare useless. Pregatire culturala...bullshit. Totusi vreau sa plec undeva , oriunde.
Ceasul suna la ora 6 fix. Ma imbrac , imi iau geanta si ies la autobuz. Bineinteles ca la ora asta miroase a transpiratie si se aud manele. Intru in oras si o vad pe Raluca mergand hotarata pe trotuar cu o sticla de apa in mana. Imi aduc aminte ca nu am bani si nu mi-am luat nici mancare si nici apa. De la autogara imi cumpar 2 covrigi , cu toate ca vanzatoarea mi-a spus ca sunt "de aseara ". De restul de 80 de bani imi iau 3 pastile orbit ( nu cred ca sunt orbit ca se dau ca rest ). Vine si Raluca , isi ai bilet si ne urcam in tren. Doamna controloare se arata intelegatoare si primeste cei 6 lei cat am estimat ca face pana la Fetesti. Calatoria de 80 de km dureaza 2 ore jumate , timp in care povestim tot felul de prostii si ne imaginam internshipul perfect. La cateva scaune mai incolo , o tipa si un tip foarte hippie looking vorbesc intr-o engleza stricata, semn ca sunt straini. Oare ce cred ei despre tara noastra ?
Coboram in Fetesti si intrebam doi ceferisti la ce ora pleaca trenul spre Slobozia. Ei ne indica trenul care tocmai se pusese in miscare. Ne spun ca urmatorul tren pleaca dupa-amiaza si facem ce fac toti romanii cand e vorba de transport public : Alergam. Trenul franeaza incet si ne cocotzam pe scara vagonului . Mergem 5 minute nirmal si apoi isi regleaza viteza undeva la 20 de km la ora. Ghinionul face ca tocmai in personalu' asta jegos sa vina supracontrol. Platesc 8 lei. Asta e.
In Slobozia ne intalnim cu Geanina si luam autobuzul spre Amara. Ma bag in vorba cu 3 Bucuresteni , EP dupa vorba , dupa port.
Deschiderea conferintei. Cantam ceva cu delfini si facem valuri. Chair e Anca , o cunoscusem in Germania la Growth Day , reprezenta Macedonia. Unul din traineri e Calin din Galati , nice to see known faces.
Primele training-uri ma cam plictisesc. Oamenii astia nu sunt real @-ers ci sunt aici doar pentru Exchange. Unul dintre bucuresteni , fusese cu work and travel de 2 ori. Dupa petrecerea destul de lame din prima seara ma duc in camera si imi propun ca de a doua zi sa scap de superficialitatea asta in a judeca oamenii fara sa-i cunosc.
Am ras zilele astea atat de mult incat am facut rani la obraji. Am cunoscut atatia oameni care imi pot fi prieteni si de la care am ce invata . Sunt atat de recunoscator incat cred ca fara conferinta asta eram putin ignorant. A fost prima conferinta in care am stat singur in camera. Toti cei prezenti acolo erau atat de diferiti intre ei dar eram acolo pentru acelasi scop. Stiu doar ca am plecat de acolo cu mai mult curaj si cu mai multa incredere. Si cu toate ca ma gandesc ca pe unii probabil nu i voi mai vedea vreodata am senzatia ca undeva in viata drumurile noastre se vor intersecta. Sau cel putin asa sper. Imi bate inima tare doar cand ma gandesc la discutile cu fiecare.
La intoarcere eram un grup mare. Ne-am urcat cu totii in tren si ne pregateam sa jucam mim cand vine controlorul. Ma intreaba unde merg , afla si imi spune ca trenul merge la Urziceni nu la Fetesti si ca trebuie sa cobor la prima. Mi-a luat 1 leu pentru informatia asta. Coboram in halta de la Rafaieni , parca se numea. La geam ies prietenii mei de weekend si incep sa cante "Cine pleaca e un bulangiu " . O emotie ciudata imi taie rasuflarea , i aplaud in timp ce trenul se departeaza usor, romaneste.In halta totul era in paragina si nu gaseam un robinet sa bem apa. Un politist tanar imi povesteste cat de greu este sa fii de partea legii intr-o tara in care toti jmecherii au arme.
Dupa 40 de minute vine alt personal si ne intoarcem la Slobozia. De acolo luam trenul spre Fetesti si rad 1 ora jumate cu delegatia din Galati. Cei mai fun oameni pe care i-am cunoscut.
La Fetesti iesim din oras si scriu pe o foaie "CT " , intind degetul mare si astept. Apoi o las pe Raluca sa fac acelasi lucru . In cateva minute opreste o dacie murdara si veche si un nene de etnie ne duce pana aproape de autostrada intr-un loc unde se face stopul. Opreste o Dacie Logan cu un cuplu over 50. Incerc sa fac conversatie dar fara rezultat. M-au lasat in fata casei , nu le-am dat nimic. Ma bucur ca am cunoscut niste oameni cumsecade si tacuti...sper ca se bucura si ei.
Intrebarea
Toate problemele omenirii pleaca de la incapacitatea noastra a muritorilor de a intelege lucrurile din jurul nostru.
Primul om care a pus piciorul pe Pamant trebuie sa fii fost foarte nedumerit. Fie ca il chema Adam si a fost izgonit din Rai , fie ca era o maimuta mai desteapta sau un fiu de zeu , cred ca i-a fost foarte greu. Probabil ca se plimba asa aiurea si nu intelegea nimic ce este in jurul lui.
Vedea copacii , iarba , stanci , ape curgatoare si nu putea sa le numeasca pentru ca nu aveau nume. Si a mers asa ore in sir pana cand a obosit . S-a asezat la umbra unui copac mare si batran si a avut ceea ce noi astazi numim "meditatie". Nu cred ca intrebarea lui a fost "De ce ?" ci mai de graba "Cum ?". Frumusetea intamplarii a fost ca incercand sa isi explice cum au aparut acele lucruri din jurul lui , de ce curg apele , de ce cresc copacii in sus si de ce florile au miros placut a ajuns inveitabil la intrebarea "Cine sunt eu ?". A inceput sa isi dea seama de exostenta lui , si a faptului ca "este". Stand sub copacul acela falnic la umbra a inceput sa zambeasca , a inceput sa se mire de el ca parte a tot ce era de jur-imprejur.
Explorarea interioara nastea mai multe intrebari , mai multe nedumeriri. Si omul a vazut atunci ca se face intuneric. Si-a dat seama ca toata ziua , pe cer era o lumina mare , un glob stralucitor care il urmarise toata ziua si acum disparea undeva la orizont. Si cand a venit noaptea , omul a devenit foarte speriat pentru ca nu vedea ce se intampla in jurul lui . Era nelinistit si credea ca totul s-a terminat. A indreptat iar privirea spre cer si a vazut Luna si Stelele . Nu stia de ce sunt atatea lumini pe cer , parea ca Soarele s-a spart in mii de bucati. Ingrijoararea sa s-a spulberat dimineata cand a vazut ca Soarele isi face iar aparitia din spatele unui munte. Atunci a inceput sa creada ca Soarele este raspunsul la intrebarile lui .
Poate de aici vine obsesia popoarelor antice pentru Soare si poate ca toate intrebarile care nu isi gaseau raspunsul au fost lasate in grija acestui astru impresionant . Aparitia Soarelui pe cer este o invitatie la explorare , gaire de raspunsuri si cu fiecare zi ce trece suntem mai aproape de a gasi Raspunsul.
Rubrica - Raspundem cititorilor
Mi se intampla de atatea ori sa intru pe blog sa incep sa scriu si apoi sa sterg. Nu mi se pare mie interesant ca altii sa citeasca ce gandesc in clipa aia. Alta data scriu prea "vulgar " , nu neaparat in sensul cuvintelor folosite ci a asa pur si simplu , mi se pare ca vreau sa descriu sentimente banale.
As vrea cateodata sa scriu despre ganduri perverse , betii , droguri si sex in public. Dar apoi ma gandesc ca tu care citesti acum nu ma cunosti asa. Poate intr-o zi mama o sa citeasca blogul asta.
Zilele astea ma gandeam ca inevitabil intr-o zi , prietenii mei o sa stea la un pahar de vorba cu parintii mei . Si o sa inceapa sa povesteasca despre mine. Oare ai mei sunt pregatiti sa auda povestile astea ?
Am o pornire ciudata uneori sa ma destanui. Si apoi regret. Un jurnal la vedere ar fii prea mult. Dar si cand scriu lucruri doar pentru mine , parca isi pierd din vraja. "Raiul meu " este un instrument de comunicare : cu mine , cu tine cu Dumnezeu. Da. Vreau sa ma citesti . Iti multumesc ca ma citesti mai bine zis . Orice stare pe care pot sa ti-o transmit ma multumeste intr-un fel foarte sadic.
Cu toate astea nu imi promovez blog-ul pentru ca nu vreau sa devin atat de "comercial ". Totusi de astazi o sa incep sa pun fragmente de jurnal...ca sa rapsund cititorilor.
Despre tine
Imi e greu sa stau de vorba cu tine si sa te doresc atat de mult. Si chiar daca la un moment dat am fost indragostit de tine ( nebuneste chiar )acum te vreau foarte carnal.
Incerc mereu sa imi explic atractia asta si daca e ceva mai profund. Atractia fizica intre doi oameni este foarte naturala si omul simte asta prin toti porii. Se spune ca sunt oameni care se potrivesc din toate punctele de vedere . Meant to be , spiritual dar si fizic. Nu poti sa te inmultesti cu oricine...adica nu chiar cu toata lumea si sa simti aceasi placere. Ciudat lucru . Sau ciudat e ca nu stiam eu pana acum.
Dupa aia am incercat sa imi explic psihologic. Faptul ca am vreo frustrare ca nu am profitat cand a trebuit si acum nu mai merge. Si aici nu mai e vorba de respect ...sau ma rog respectul pentru relatia ta cu el.
In fine. Ciudat e ca tu citesti acum ca ma atragi sexual foarte foarte tare si te gandesti ca e vorba despre altcineva. Sau despre nimeni.
Te gandesti ca descriu atractia mea sexuala pentru diferite femei. Ar putea sa fie. Dar azi ascultam o melodie tampita de la o formatie ...idioata si realizam ca am si eu o obsesie.
Da. Merci . Patetic sa scriu pe blog , stiu . Oricum imi place sa alimentez obsesia asta si sa ma chinui , vorbind cu tine si facand diferite gesturi. Incerc sa le fac sa para naturale , la fel ca "relatia " noastra. Dar fiecare atingere , fiecare gest sau privire imi hranesc nevoia asta de a te dori. Imi place sa te doresc si imi place sa te aman. Imi spun mie ca te aman , poate sa ma complac in situtatia ca nu te voi avea , poseda ...macar o noapte.
Asta e . Am pus o poza sa te induca si mai mult in eroare. Ciudat e ca o sa ne intalnim , tu nu o sa imi spui ca ai citit asta si o sa incerc sa ma tragi de limba.
Promit sa fac pe prostul .
Imi e greu sa stau de vorba cu tine si sa te doresc atat de mult. Si chiar daca la un moment dat am fost indragostit de tine ( nebuneste chiar )acum te vreau foarte carnal.
Incerc mereu sa imi explic atractia asta si daca e ceva mai profund. Atractia fizica intre doi oameni este foarte naturala si omul simte asta prin toti porii. Se spune ca sunt oameni care se potrivesc din toate punctele de vedere . Meant to be , spiritual dar si fizic. Nu poti sa te inmultesti cu oricine...adica nu chiar cu toata lumea si sa simti aceasi placere. Ciudat lucru . Sau ciudat e ca nu stiam eu pana acum.
Dupa aia am incercat sa imi explic psihologic. Faptul ca am vreo frustrare ca nu am profitat cand a trebuit si acum nu mai merge. Si aici nu mai e vorba de respect ...sau ma rog respectul pentru relatia ta cu el.
In fine. Ciudat e ca tu citesti acum ca ma atragi sexual foarte foarte tare si te gandesti ca e vorba despre altcineva. Sau despre nimeni.
Te gandesti ca descriu atractia mea sexuala pentru diferite femei. Ar putea sa fie. Dar azi ascultam o melodie tampita de la o formatie ...idioata si realizam ca am si eu o obsesie.
Da. Merci . Patetic sa scriu pe blog , stiu . Oricum imi place sa alimentez obsesia asta si sa ma chinui , vorbind cu tine si facand diferite gesturi. Incerc sa le fac sa para naturale , la fel ca "relatia " noastra. Dar fiecare atingere , fiecare gest sau privire imi hranesc nevoia asta de a te dori. Imi place sa te doresc si imi place sa te aman. Imi spun mie ca te aman , poate sa ma complac in situtatia ca nu te voi avea , poseda ...macar o noapte.
Asta e . Am pus o poza sa te induca si mai mult in eroare. Ciudat e ca o sa ne intalnim , tu nu o sa imi spui ca ai citit asta si o sa incerc sa ma tragi de limba.
Promit sa fac pe prostul .
Parabola despre iubire
Tatal isi ridica fiul in brate , il arunca si apoi il prinse. Pustiul radea si incerca sa stea pe umerii "eroului sau ". Parintele il purta pe umeri alergand cu el pe pajistea verde apoi il aseza jos. Copilul se tavalea prin iarba moale razand si fugind sa nu fie prins. Jocul acesta de-a prinselea il facea pe tatic sa respire din ce in ce mai greu. Nu putea tine parca pasul cu toata energia prichindelului care alerga in jurul lui si repeta :" Uite , tati , prinde-ma...Baaau!!"
Se apleca de doua ori sa il prinda si ramase in genunchi. Incepu apoi sa alerge dupa copilas in patru labe spunand :"Te paapaa ursuu...fugi ca te papa ursuuu." Copilandrul radea si se rotea in jurul "ursului" care se misca greu, exact ca impresionantul animal salbatic. Deodata tusi . Se ineca , probabil din cauza tutunului. Ramse cateva secunde nemiscat si se prabusi.
"Ursuleeee...baaauu!!" , spuse copilul apropiindu-se tiptil de tatal sau. Dar taticul sau era nemiscat cu ochii atintit spre cer.
"Tatiii, doarmeee" , sopti copilasul apropindu-se de taticul lui. Se lipi cu buzele de urechea lui si sufla scurt . Apoi incepu sa rada. Si se facu liniste.
Taticul era intins si nu se mai misca. Copilasul se sperie si incepu sa planga si sa tipe. Se aseza in genunchi langa "eroul" sau si incepu sa il magaie pe fata. Cu manutele lui mici a reusit sa ridice bratul taticului sau, care parea atat de greu , mai greu ca niciodata. Bratul altadata atat de puternic era acum ca o creanga rupta dintr-un copac...fara viata. Pustiul incepu sa planga din ce in ce mai tare si incerca sa isi ia tatal in brate . Parca nu putea sa il cuprinda , nu putea sa il ajute si nu misca. Copilul tipa din ce in ce mai tare si isi saruta taticul asa cum facea in fiecare dimineata de duminica. Doar ca acum nu se treze si lacrimile sarate care curgeau erau foarte , foarte sarate.
La un moment dat tatal tresari si incepu sa rada. Isi lua copilul in brate , il saruta , i sterse lacrimile si il urca pe umerii sai puternici.
"Nu mai plange mah prostutule , tati nu are nimic. Il iubesti pe tati ?"
Copilul se emotiona si isi pupa taticul ca eschimosii cu nasul.
"Da , tati , hai acasa, ca am obosit." suspina copilul si incepu sa rada cu lacrimi in ochi. Cu lacrimi de fericire.
Parabola aceasta se aseamana foarte mult cu relatia dintre Iisus si oameni. Tatal este Iisus care ne acorda dragostea lui neconditionata. Chiar daca ne pierdem speranta uneori el face in asa fel incat sa plangem si cu lacrimi de bucurie.
Sunt suparat si dezamagit
Asta simt cand vad ca Georgia este atacata de Rusia , tara care nu se mai satura. Sau mai bine zis , cealalta tara care nu se mai satura. Dupa ce americanii au facut ce au vrut in Irak si Afghanistan acum e randul rusilor sa isi ia partea lor de gaz si petrol din Osetia.
Georgia nu a intrat in NATO la ultimul val de aderare si acum imi dau seama de ce. Pentru ca altfel nu mai putea fii acum atacata. Nu cred neaparat in teoria conspiratiei , dar cand e vorba de Rusia... sa fim seriosi.
Acum o lume intreaga sta cu ochii atinti spre Beijing si cat de frumos este sa vezi oameni de pe tot globul participand la aceasta confruntare loiala si dreapta care este competitia sportiva,
UE , NATO , United Nations... nu fac nimic se uita cum de 72 de ore Georgia este invadata de trupele rusesti venite acolo sa "mentina pacea si sa aduca stabilitate in zona". Atatea ONG-uri si organizatii si tratate de pace si acorduri de neagresiune si oameni care mor in razboaie. Totul e in zadar. Privim cum oamenii mor si nimeni nu face nimic.
Intrebarea este Ce pot sa fac eu ?
Asta simt cand vad ca Georgia este atacata de Rusia , tara care nu se mai satura. Sau mai bine zis , cealalta tara care nu se mai satura. Dupa ce americanii au facut ce au vrut in Irak si Afghanistan acum e randul rusilor sa isi ia partea lor de gaz si petrol din Osetia.
Georgia nu a intrat in NATO la ultimul val de aderare si acum imi dau seama de ce. Pentru ca altfel nu mai putea fii acum atacata. Nu cred neaparat in teoria conspiratiei , dar cand e vorba de Rusia... sa fim seriosi.
Acum o lume intreaga sta cu ochii atinti spre Beijing si cat de frumos este sa vezi oameni de pe tot globul participand la aceasta confruntare loiala si dreapta care este competitia sportiva,
UE , NATO , United Nations... nu fac nimic se uita cum de 72 de ore Georgia este invadata de trupele rusesti venite acolo sa "mentina pacea si sa aduca stabilitate in zona". Atatea ONG-uri si organizatii si tratate de pace si acorduri de neagresiune si oameni care mor in razboaie. Totul e in zadar. Privim cum oamenii mor si nimeni nu face nimic.
Intrebarea este Ce pot sa fac eu ?
Sodoma , Gomora si Amsterdam
Faithless - God is a DJ
Asculta mai multe audio Muzica »
Am trait sfarsitul . Cea mai mare frica a mea s-a materializat atat de puternic incat a lasat rani adanci pe piele , care se vor cicatriza , dar mi-a vindecat si ranile sufletului.
Eram cu prietenii mei la masa si deoadata nu m-am mai putut misca , am paralizat. Toti oamenii din cafenea au inceput sa tremure si sa vorbeasca aiurea , parca delirau cu totii. Mi se parea atat de ciudat ce se intampla incat m-am panicat , imi venea sa plang. Auzeam melodia de la Faithless - God is a DJ. Si am inteles ca asta avea sa fie ultima melodie pe care o aud , ca ea este un semn de la Dumnezeu si ca am murit.
Incepusem sa imi fac tot felul de procese de constiinta , ma acuzam ca nu m-am pregatit pentru sfarsit , cu toate ca inevitabil stiam ca va veni. Prietenii mei ma intrebau ce se intampla si apoi incepeau si ei sa delireze. Apoi mi-am fixat privirea asupra lumanarii care licarea pe masa si am inceput sa ma rog. Toate propozitiile le incepeam cu Doamne Dumnezeul meu si erau mai mult o spovedanie. Apreciam faptul ca eram cu cei mai buni prieteni ai mei si ca traisem ultimele clipe alaturi de ei , pentru asta-i multumeam lui Dumnezeu. Apoi am inceput sa realizez ca pentru a ajunge in Rai trebuie sa ma caiesc pentru toate pacatele mele si sa imi infrunt cea mai mare teama : frica de moarte. Atata timp cat ma tem de moarte , nu pot sa accept prezenta lui Dumnezeu. Si am acceptat moartea. M-am lasat pe spate si am inchis ochii ... pentru ultima data ca intr-un somn adanc.
Si atunci am vazut undeva in Univers un ghem mare format din multe imagini , ca niste fotografii ...si erau mii de astfel de poze. Ghemul asta emitea o energie care m-a relaxat, era o tatalitate de sentimente de la dragoste la ura , invidie , frica , fericire. Si atunci parca am inteles ce este Dumnezeu si totul mi se parea atat de simplu si de frumos si din nou m-am simtit vinovat ca nu am constientizat toate aceste lucruri cand eram in viata. Si cu toate ca eram mort , vroiam sa traiesc sa le spun si celorlati. Si m-am trezit intr-o camera cu 4 pereti si cu un neon puternic , si pe un perete langa o saltea era o pata de sange, probabil sangele meu. Eram foarte nedumerit si imi imaginam ca acel loc este o antecamera , pentru ca eu trebuie sa iau o decizie daca mor sau traiesc. Si am ales sa traiesc.
Am deschis ochii si prietenii mei imi dadeau palme si imi turnau apa ca sa imi revin. Eram in aceasi cafenea. Si mi-am dat seama ca innebuneam si ca toti oamenii veneau la Amsterdam sa se drogheze si sa innebuneasca si eu nu vazusem lucrul asta. De ce nu vazusem ce se intampla ? Si oamenii care treceau pe strada se uitau la noi cum am innebunit cu totii si radeau, eram ca niste ciudatenii. Le-am spus prietenilor mei sa fugim de acolo si am iesit pe strada. Le spuneam ca ne-au pus ceva in tigara aia si ca vor sa ne faca rau. Si ei au observat niste oameni care ne urmareau , probabil au vazut ca suntem turisti fara cazare si vroiau sa ne jefuiasca.
Apoi am auzit o voce care mi-a spus :" Nu va intoarceti dupa tigara." Unul din prietenii mei s-a oprit din alergat si a zis ca am uitat tigara pe masa. Vocea mi-a spus sa-i mint sa le spun ca e la mine. Ma uitam la prietenii mei si le spuneam ca e la mine , sa nu se intoarca si ca o fumam mai tarziu. Am bagat mana in buzunar si in gand vorbeam cu acea voce si-i spuneam ca trebuie sa faca sa imi apara tigara in buzunar sa le-o arat prieteniilor mei , ca sa ma creada. In buzunar nu simteam nimic si repetam in gand :"Fa-mi sa apara tigara , trebuie sa ma creada , trebuie sa fiu convingator." Frecam degetele in buzunar dar nu aparea nimic. Apoi am intins mana spre ei si am zis :"Uite-o , ia tu asta ." ...dar in mana nu era nimic si Adi credea ca sunt nebun.
Apoi am murit din nou si mi-am vazut toata viata. Am trait momente din copilarie , din adolescenta. Era ca o calatorie prin viata mea , era ca o spovedanie si incercam sa repar greseli facute , imi spalam pacatele. Si apoi am inceput sa rad pentru ca mi-am dat seama ca si asta e un test, ca trebuia sa imi accept viata asa cum este , asa cum am trait-o. Am inceput sa rad si am spus :"Aaa , si acum cand sunt mort TU ma inveti atatea lucruri, multumesc." M-am trezit in piata din fata Muzeului Madam Tussaud si incercam sa imi conving prietenii ca mai au o sansa sa se caiasca , sa isi dea seama ca suntem morti si ca este ultima lor sansa sa devina credinciosi. Si cand imi pierdeam increderea in ei , ma lua cu ameteala , si cand ei erau atenti la ce le zic parca imi reveneam . Mi-am dat atunci seama ca lipsa mea de incredere in oameni este acum pedepsita. Mi se parea ca din nou Dumnezeu imi da o lectie , sau imi da sansa sa ma indrept. In piata aia plina erau mult mai multi oameni pierduti si la un moment dat mi-a trecut prin minte gandul ca trebuie sa le transimit un mesaj tuturor , ca trebuie sa am incredere in toti sa ma uit in ochii lor si sa-i ascult. Si atunci am zis :" Doamne , sper ca glumesti , asta o sa dureze la infinit , cum sa ascult toti oamenii de pe Pamant." Si am zis ca vreau sa vad iadul. Si nu mi-am dat seama ca vad iadul pentru ca totul era foarte amuzant, erau jocurile copilariei , erau visele mele in care sunt erou. Si din toate visele ma trezeam in aceasi camera cu 4 pereti si cu un neon puternic. Si de acolo vroiam sa explorez mai adanc iadul si raiul. Iadul era neliniste , atunci cand stii un lucru care-i poate salva pe toti , dar ei nu vor sa inteleaga , atunci cand iti dai seama unde ai gresit si nu mai poti repara nimic , cand iti e dor de familie si nu poti sa-i contactezi , cand totul iti este atat de clar si nimeni nu te crede. Si raiul era chiar viata mea. Stateam in fata unui monitor urias si vedeam toate evenimentele frumoase din viata mea , si radeam mult si ma bucuram . Dar pentru asta trebuia sa mor de mai multe ori. De fiecare data ma inecam si dadeam cu capul de un perete. Si am experimentat moartea de 100 de ori si de fiecare data cand ma trezeam eram ca un nou nascut si eram fericit si traiam cele mai fericite clipe din viata mea.
Apoi m-am trezit din nou pe strada si incepeam parca sa imi revin si il vedeam pe Sergiu ca se teme de ceva si incercam sa il calmez. Mi-am dat seama ca cel mai bun lucru pe care stiu sa il fac este sa fac oamenii sa rada. Vroaiam sa-i fac sa ma aplaude si le repetam ca sunt actor. Ma simteam foarte puternic , dar locul in care eram mi se parea foarte periculos. La fel ca in visele mele , ne-am luat la bataie cu niste golani pe strada , si ca in orice vis l-am atacat pe cel mai mare , pentru a ma asigura ca nu-i va rani pe prietenii mei. Stiam ca lovitura primita ma va trezi din acest cosmar. Asa se intampla mereu. Si am ingenuncheat pentru a-l lasa sa ma loveasca. Dar m-a scuipat doar si m-a lasat in pace.
In masina politiei vorbeam calm si tipul cu parul cret nu intelegea de ce acum par un om normal. Aveam un sentiment de deja-vu si presimteam ca vor merge cu viteza pe strazile din Amsterdam doar ca eu sa ma lovesc. Dar nu s-a intamplat asa. Era ciudat sa am mainile legate la spate atat de strans si totusi sa vorbesc cu oamenii astia despre meseria de politist si de regretul meu ca nu am ales si eu profesia asta.
Deodata usa de la camera mea cu 4 pereti se deschide ai apar 3 ingeri cu camasi albe. Unul dintre ei era negru si celalalt parea indian. Si imi aduceam aminte de banner-ul urias din piata Madam Tussaud pe care scria :" Black is BEAUTIFUL". Negasem toata viata ca as fii rasist. Si ingerul cu parul cret m-a intrebat daca vreau sa merg cu ei. Eu eram foarte nedumerit si le spuneam in romaneste ca as vrea sa merg dar nu sunt pregatit. Ei au deschis usa larg si mi-au spus in engleza ca daca vreau sa plec sunt liber. Atunci am intrebat care este parerea lor , ce cred ca ar trebui sa fac. Mi-au spus ca e decizia mea si ca daca vreau sa raman pot sa raman.
M-am mai ridicat de cateva ori de pe saltea si ma uitam spre neonul acela si la un moment dat mi se parea ca in spatele geamului sunt oameni. Am inceput sa cred ca dincolo de geam sunt prietenii mei si politia sau doctorii si ca am ajuns la vreun spital . Spre dimineata s-a deschis usa si 2 politiste m-au intrebat daca imi e frig si daca vreau o patura. Mi-au aruncat patura de la usa , nu stiu de ce se temeau sa intre.
Dimineata nu deschideam ochii ci doar pipaiam salteaua si patura. Totul era acum atat de real. M-am ridicat cu greu si am vazut sange pe perna si pe perete , ma durea spatele si gatul ingrozitor. Langa neon era si un ceas. Era ora 7. Mi-am adus aminte ca m-am mai uitat o data la ora 12.01. Era probabil ora cand m-au adus acolo. In mintea mea era ora la care ma nascusem din nou. M-a cuprins din nou ingrijorarea : eram descult , fara curea, cu blugii umezi , nu stiam nimic in legatura cu prietenii mei si mi-am adus aminte cuvintele politistului cu parul cret " You know what you have done ?" Am inceput sa cred ca facusem ceva foarte grav. Cei doi politisit ma escortau prin curtea sectiei de politie si mi se parea cea mai frumoasa dimineata din viata mea. Aveau chiar o balta mare cu niste pesti . Am iesit pe strada si ma bucuram de soare si ma uitam la oamenii care merg la servici pe bicicleta. Un oras atat de frumos ziua...
E frumos sa te nasti inca o data. Nu multi au dreptul la o a doua sansa. Acum dupa ce am vazut raiul si iadul , dupa ce m-am acomodat cu moartea si infinitul este timpul pentru mici schimbari. Nu ma asteptam ca maturizarea sa vina atat de violent.
Multumesc.
Faithless - God is a DJ
Asculta mai multe audio Muzica »
Am trait sfarsitul . Cea mai mare frica a mea s-a materializat atat de puternic incat a lasat rani adanci pe piele , care se vor cicatriza , dar mi-a vindecat si ranile sufletului.
Eram cu prietenii mei la masa si deoadata nu m-am mai putut misca , am paralizat. Toti oamenii din cafenea au inceput sa tremure si sa vorbeasca aiurea , parca delirau cu totii. Mi se parea atat de ciudat ce se intampla incat m-am panicat , imi venea sa plang. Auzeam melodia de la Faithless - God is a DJ. Si am inteles ca asta avea sa fie ultima melodie pe care o aud , ca ea este un semn de la Dumnezeu si ca am murit.
Incepusem sa imi fac tot felul de procese de constiinta , ma acuzam ca nu m-am pregatit pentru sfarsit , cu toate ca inevitabil stiam ca va veni. Prietenii mei ma intrebau ce se intampla si apoi incepeau si ei sa delireze. Apoi mi-am fixat privirea asupra lumanarii care licarea pe masa si am inceput sa ma rog. Toate propozitiile le incepeam cu Doamne Dumnezeul meu si erau mai mult o spovedanie. Apreciam faptul ca eram cu cei mai buni prieteni ai mei si ca traisem ultimele clipe alaturi de ei , pentru asta-i multumeam lui Dumnezeu. Apoi am inceput sa realizez ca pentru a ajunge in Rai trebuie sa ma caiesc pentru toate pacatele mele si sa imi infrunt cea mai mare teama : frica de moarte. Atata timp cat ma tem de moarte , nu pot sa accept prezenta lui Dumnezeu. Si am acceptat moartea. M-am lasat pe spate si am inchis ochii ... pentru ultima data ca intr-un somn adanc.
Si atunci am vazut undeva in Univers un ghem mare format din multe imagini , ca niste fotografii ...si erau mii de astfel de poze. Ghemul asta emitea o energie care m-a relaxat, era o tatalitate de sentimente de la dragoste la ura , invidie , frica , fericire. Si atunci parca am inteles ce este Dumnezeu si totul mi se parea atat de simplu si de frumos si din nou m-am simtit vinovat ca nu am constientizat toate aceste lucruri cand eram in viata. Si cu toate ca eram mort , vroiam sa traiesc sa le spun si celorlati. Si m-am trezit intr-o camera cu 4 pereti si cu un neon puternic , si pe un perete langa o saltea era o pata de sange, probabil sangele meu. Eram foarte nedumerit si imi imaginam ca acel loc este o antecamera , pentru ca eu trebuie sa iau o decizie daca mor sau traiesc. Si am ales sa traiesc.
Am deschis ochii si prietenii mei imi dadeau palme si imi turnau apa ca sa imi revin. Eram in aceasi cafenea. Si mi-am dat seama ca innebuneam si ca toti oamenii veneau la Amsterdam sa se drogheze si sa innebuneasca si eu nu vazusem lucrul asta. De ce nu vazusem ce se intampla ? Si oamenii care treceau pe strada se uitau la noi cum am innebunit cu totii si radeau, eram ca niste ciudatenii. Le-am spus prietenilor mei sa fugim de acolo si am iesit pe strada. Le spuneam ca ne-au pus ceva in tigara aia si ca vor sa ne faca rau. Si ei au observat niste oameni care ne urmareau , probabil au vazut ca suntem turisti fara cazare si vroiau sa ne jefuiasca.
Apoi am auzit o voce care mi-a spus :" Nu va intoarceti dupa tigara." Unul din prietenii mei s-a oprit din alergat si a zis ca am uitat tigara pe masa. Vocea mi-a spus sa-i mint sa le spun ca e la mine. Ma uitam la prietenii mei si le spuneam ca e la mine , sa nu se intoarca si ca o fumam mai tarziu. Am bagat mana in buzunar si in gand vorbeam cu acea voce si-i spuneam ca trebuie sa faca sa imi apara tigara in buzunar sa le-o arat prieteniilor mei , ca sa ma creada. In buzunar nu simteam nimic si repetam in gand :"Fa-mi sa apara tigara , trebuie sa ma creada , trebuie sa fiu convingator." Frecam degetele in buzunar dar nu aparea nimic. Apoi am intins mana spre ei si am zis :"Uite-o , ia tu asta ." ...dar in mana nu era nimic si Adi credea ca sunt nebun.
Apoi am murit din nou si mi-am vazut toata viata. Am trait momente din copilarie , din adolescenta. Era ca o calatorie prin viata mea , era ca o spovedanie si incercam sa repar greseli facute , imi spalam pacatele. Si apoi am inceput sa rad pentru ca mi-am dat seama ca si asta e un test, ca trebuia sa imi accept viata asa cum este , asa cum am trait-o. Am inceput sa rad si am spus :"Aaa , si acum cand sunt mort TU ma inveti atatea lucruri, multumesc." M-am trezit in piata din fata Muzeului Madam Tussaud si incercam sa imi conving prietenii ca mai au o sansa sa se caiasca , sa isi dea seama ca suntem morti si ca este ultima lor sansa sa devina credinciosi. Si cand imi pierdeam increderea in ei , ma lua cu ameteala , si cand ei erau atenti la ce le zic parca imi reveneam . Mi-am dat atunci seama ca lipsa mea de incredere in oameni este acum pedepsita. Mi se parea ca din nou Dumnezeu imi da o lectie , sau imi da sansa sa ma indrept. In piata aia plina erau mult mai multi oameni pierduti si la un moment dat mi-a trecut prin minte gandul ca trebuie sa le transimit un mesaj tuturor , ca trebuie sa am incredere in toti sa ma uit in ochii lor si sa-i ascult. Si atunci am zis :" Doamne , sper ca glumesti , asta o sa dureze la infinit , cum sa ascult toti oamenii de pe Pamant." Si am zis ca vreau sa vad iadul. Si nu mi-am dat seama ca vad iadul pentru ca totul era foarte amuzant, erau jocurile copilariei , erau visele mele in care sunt erou. Si din toate visele ma trezeam in aceasi camera cu 4 pereti si cu un neon puternic. Si de acolo vroiam sa explorez mai adanc iadul si raiul. Iadul era neliniste , atunci cand stii un lucru care-i poate salva pe toti , dar ei nu vor sa inteleaga , atunci cand iti dai seama unde ai gresit si nu mai poti repara nimic , cand iti e dor de familie si nu poti sa-i contactezi , cand totul iti este atat de clar si nimeni nu te crede. Si raiul era chiar viata mea. Stateam in fata unui monitor urias si vedeam toate evenimentele frumoase din viata mea , si radeam mult si ma bucuram . Dar pentru asta trebuia sa mor de mai multe ori. De fiecare data ma inecam si dadeam cu capul de un perete. Si am experimentat moartea de 100 de ori si de fiecare data cand ma trezeam eram ca un nou nascut si eram fericit si traiam cele mai fericite clipe din viata mea.
Apoi m-am trezit din nou pe strada si incepeam parca sa imi revin si il vedeam pe Sergiu ca se teme de ceva si incercam sa il calmez. Mi-am dat seama ca cel mai bun lucru pe care stiu sa il fac este sa fac oamenii sa rada. Vroaiam sa-i fac sa ma aplaude si le repetam ca sunt actor. Ma simteam foarte puternic , dar locul in care eram mi se parea foarte periculos. La fel ca in visele mele , ne-am luat la bataie cu niste golani pe strada , si ca in orice vis l-am atacat pe cel mai mare , pentru a ma asigura ca nu-i va rani pe prietenii mei. Stiam ca lovitura primita ma va trezi din acest cosmar. Asa se intampla mereu. Si am ingenuncheat pentru a-l lasa sa ma loveasca. Dar m-a scuipat doar si m-a lasat in pace.
In masina politiei vorbeam calm si tipul cu parul cret nu intelegea de ce acum par un om normal. Aveam un sentiment de deja-vu si presimteam ca vor merge cu viteza pe strazile din Amsterdam doar ca eu sa ma lovesc. Dar nu s-a intamplat asa. Era ciudat sa am mainile legate la spate atat de strans si totusi sa vorbesc cu oamenii astia despre meseria de politist si de regretul meu ca nu am ales si eu profesia asta.
Deodata usa de la camera mea cu 4 pereti se deschide ai apar 3 ingeri cu camasi albe. Unul dintre ei era negru si celalalt parea indian. Si imi aduceam aminte de banner-ul urias din piata Madam Tussaud pe care scria :" Black is BEAUTIFUL". Negasem toata viata ca as fii rasist. Si ingerul cu parul cret m-a intrebat daca vreau sa merg cu ei. Eu eram foarte nedumerit si le spuneam in romaneste ca as vrea sa merg dar nu sunt pregatit. Ei au deschis usa larg si mi-au spus in engleza ca daca vreau sa plec sunt liber. Atunci am intrebat care este parerea lor , ce cred ca ar trebui sa fac. Mi-au spus ca e decizia mea si ca daca vreau sa raman pot sa raman.
M-am mai ridicat de cateva ori de pe saltea si ma uitam spre neonul acela si la un moment dat mi se parea ca in spatele geamului sunt oameni. Am inceput sa cred ca dincolo de geam sunt prietenii mei si politia sau doctorii si ca am ajuns la vreun spital . Spre dimineata s-a deschis usa si 2 politiste m-au intrebat daca imi e frig si daca vreau o patura. Mi-au aruncat patura de la usa , nu stiu de ce se temeau sa intre.
Dimineata nu deschideam ochii ci doar pipaiam salteaua si patura. Totul era acum atat de real. M-am ridicat cu greu si am vazut sange pe perna si pe perete , ma durea spatele si gatul ingrozitor. Langa neon era si un ceas. Era ora 7. Mi-am adus aminte ca m-am mai uitat o data la ora 12.01. Era probabil ora cand m-au adus acolo. In mintea mea era ora la care ma nascusem din nou. M-a cuprins din nou ingrijorarea : eram descult , fara curea, cu blugii umezi , nu stiam nimic in legatura cu prietenii mei si mi-am adus aminte cuvintele politistului cu parul cret " You know what you have done ?" Am inceput sa cred ca facusem ceva foarte grav. Cei doi politisit ma escortau prin curtea sectiei de politie si mi se parea cea mai frumoasa dimineata din viata mea. Aveau chiar o balta mare cu niste pesti . Am iesit pe strada si ma bucuram de soare si ma uitam la oamenii care merg la servici pe bicicleta. Un oras atat de frumos ziua...
E frumos sa te nasti inca o data. Nu multi au dreptul la o a doua sansa. Acum dupa ce am vazut raiul si iadul , dupa ce m-am acomodat cu moartea si infinitul este timpul pentru mici schimbari. Nu ma asteptam ca maturizarea sa vina atat de violent.
Multumesc.
Sa schimbam balta
Doi raci tineri si rosii stateau pe plaja si priveau la niste broaste . Se uitau de ceva vreme la broastele alea si nu intelegeau de ce tipa in gura mare.
Plaja asta si marea era balta lor. Cu toate ca atunci cand vorbim despre mare si plaja , ne gandim la suprafete enorme , pana la urma viata celor doi raci se rezuma la un teritoriu restrans. Aici erau familile , prietenii si colegii lor. Asta le era casa. Doar ca ei simteau nevoia sa scape de plictiseala si monotonie si de broastele cu gura mare care se vaicaresc toata ziua.
Deodata Go-fi , unul dintre raci spuse :
- Bai , Nazaz , am auzit ca undeva in celalalt capat al lumii se afla o balta frumoasa , unde nu sunt broaste , unde cerul este mai albastru si iarba mai verde. Si cica acolo , sunt tot felul de fete rac si stau in niste acvarii si poti sa le privesti si ...
- Stop Go-fi , opreste-te , aberezi de la caldura. Tu ai treaba aici , eu abia astept sa plec , dar este periculos stii.
- Tocmai de asta , hai sa schimbam balta.
Cu acest gandi in minte , cei doi raci incepusera sa isi faca planuri de calatorie. O discutie simpla pe plaja se transformase in ceva mult mai tare de atat. Trebuiau sa ajunga in balta aceea frumoasa si sa vada cu ochii lor , sa simta cu clestii , sa se convinga daca este adevarat ceea ce toata lumea vorbeste.
Sa nu va ganditi ca doi racusori erau atat de inocenti sa creada ca vor ajunge la capatul lumii fara un ajutor. Pentru o aventura ca asta aveau nevoie de protectia unui Leu .
- No apai sigur ca vin cu voi , racni "molcom" , Ergi , leul mancacios.
Si uite asa planurile fiind facute si plictisiti de balta lor , cei trei prieteni pornira la drum catre balta de la capatul lumii , unde cerul e mai albastru si iarba mai verde.
Ingeri negri
M-am nascut intr-o familie de romani crestin-ortodocsi . Asta inseamna ca si eu sunt crestin . Pana la 7 ani am crescut mai mult la bunici la tara. Intr-o casa de oameni cu frica lui Dumnezeu nu trebuie sa lipseasca icoanele. La tara aveam in fiecare camera cate una , dar nu era ceva iesit din comun pentru ca asa este in toate casele de romani buni-crestini.
Tataie mi-a povestit despre Dumnezeu , Iisus , Maica Domnului si Sfanta Treime. M-a invatat si cum sa ma inchin , cum sa tin degetele atunci cand fac Semnul Crucii si sa ma rog la Dumnezeu macar seara la culcare. In unele duminici mergeam cu el la biserica , in principiu pentru ca imi placea drumul de intoarcere. O strada plina de oameni care merg agale si au discutii despre recolta . E ritualul obisnuit al unei dimineti de duminica .
Mamaie nu era chiar asa de credincioasa si rar mergea la biserica , nu tinea post , si nu ma lasa nici pe mine sa tin. Cu toate astea isi spunea rugaciunea in fiecare seara la culcare si spunea ca Maica Domnului o ajuta de fiecare data cand are nevoie. Filosofia ei este in continuare ca pe Dumnezeu nu il intereseaza cat de des te duci la biserica si daca tii post , atata timp cat nu faci rau nimanui.
Este o discrepanta atat de mare intre "Cuvantul Domnului " asa cum este el in Biblie , pe deoparte , si interpretarile preotilor pe de alta , incat ma gandesc unde sunt bunicii si strabunicii nostri acum.Oare Atotputernicul i-a trimis in Iad din cauza ca au facut ce au zis babele? Sunt atatea ritualuri pagane si barbare in traditia populara incat crestinismul romanesc este un hibrid. Imi vine acum in minte exemplul cu moneda pusa pe deget ca un inel , lucru pe care l-am vazut cu ochii mei, si este daca nu ma insel un obicei de la traci. Sau banii bagati in buzunar pentru lumea de apoi, pentru Sf Petru sau Caron , pentru intrarea in Rai sau trecerea peste Styx. En fine.
Si ma tot gandesc ce reactie ar avea acesti oameni simpli de la tara daca ar intra intr-o biserica crestina in Africa. Acolo unde sunt si icoane care ilustreaza sfinti si ingeri, negri. Oare s-ar zdruncina credinta lor ? Ce argumente pro ar gasi sa isi explice de ce nu l-au cunoscut pe Creator negru. Atunci cand eram mic si spuneam rugaciunea "Inger , ingerasul meu" imi imaginam ingerul ca fiind un baietel ca si mine , doar ca are aripi si ma protejeaza . Nu stiu cum as fi fost ca om daca nu eram educat de mic in spiritul crestin. Pana la urma sunt niste obiceiuri care devin reflexe. Insa uneori sunt prea multe piedici sa ajungem la acest Dumnezeu ... alb , negru sau invizibil , cum o fi El.
Nothing else matters
Last night I was touched by sung words in a manner that I would have never imagined. A concert that I have expected to be brilliant turned out to be magic.
I don't know what toughts had run into my mind when I entered the stadium. Beeing wet to the skin and very anxious to hear them play , I was preparing myself to be amazed.
Same like in other billions situations I set higher expectations from people. The surprise came at the end of the concert when they played a song I have heared a thousand times. But this times I was inspired.
Forever trust in who we are, and nothing else matters. Never opened my self this way ,life is ours we live it our way.
It may be from to much beer but Thank you, Metallica , love you too.
Last night I was touched by sung words in a manner that I would have never imagined. A concert that I have expected to be brilliant turned out to be magic.
I don't know what toughts had run into my mind when I entered the stadium. Beeing wet to the skin and very anxious to hear them play , I was preparing myself to be amazed.
Same like in other billions situations I set higher expectations from people. The surprise came at the end of the concert when they played a song I have heared a thousand times. But this times I was inspired.
Forever trust in who we are, and nothing else matters. Never opened my self this way ,life is ours we live it our way.
It may be from to much beer but Thank you, Metallica , love you too.
Subscribe to:
Posts (Atom)