Sodoma , Gomora si Amsterdam





Faithless - God is a DJ
Asculta mai multe audio Muzica »
Am trait sfarsitul . Cea mai mare frica a mea s-a materializat atat de puternic incat a lasat rani adanci pe piele , care se vor cicatriza , dar mi-a vindecat si ranile sufletului.

Eram cu prietenii mei la masa si deoadata nu m-am mai putut misca , am paralizat. Toti oamenii din cafenea au inceput sa tremure si sa vorbeasca aiurea , parca delirau cu totii. Mi se parea atat de ciudat ce se intampla incat m-am panicat , imi venea sa plang. Auzeam melodia de la Faithless - God is a DJ. Si am inteles ca asta avea sa fie ultima melodie pe care o aud , ca ea este un semn de la Dumnezeu si ca am murit.

Incepusem sa imi fac tot felul de procese de constiinta , ma acuzam ca nu m-am pregatit pentru sfarsit , cu toate ca inevitabil stiam ca va veni. Prietenii mei ma intrebau ce se intampla si apoi incepeau si ei sa delireze. Apoi mi-am fixat privirea asupra lumanarii care licarea pe masa si am inceput sa ma rog. Toate propozitiile le incepeam cu Doamne Dumnezeul meu si erau mai mult o spovedanie. Apreciam faptul ca eram cu cei mai buni prieteni ai mei si ca traisem ultimele clipe alaturi de ei , pentru asta-i multumeam lui Dumnezeu. Apoi am inceput sa realizez ca pentru a ajunge in Rai trebuie sa ma caiesc pentru toate pacatele mele si sa imi infrunt cea mai mare teama : frica de moarte. Atata timp cat ma tem de moarte , nu pot sa accept prezenta lui Dumnezeu. Si am acceptat moartea. M-am lasat pe spate si am inchis ochii ... pentru ultima data ca intr-un somn adanc.

Si atunci am vazut undeva in Univers un ghem mare format din multe imagini , ca niste fotografii ...si erau mii de astfel de poze. Ghemul asta emitea o energie care m-a relaxat, era o tatalitate de sentimente de la dragoste la ura , invidie , frica , fericire. Si atunci parca am inteles ce este Dumnezeu si totul mi se parea atat de simplu si de frumos si din nou m-am simtit vinovat ca nu am constientizat toate aceste lucruri cand eram in viata. Si cu toate ca eram mort , vroiam sa traiesc sa le spun si celorlati. Si m-am trezit intr-o camera cu 4 pereti si cu un neon puternic , si pe un perete langa o saltea era o pata de sange, probabil sangele meu. Eram foarte nedumerit si imi imaginam ca acel loc este o antecamera , pentru ca eu trebuie sa iau o decizie daca mor sau traiesc. Si am ales sa traiesc.

Am deschis ochii si prietenii mei imi dadeau palme si imi turnau apa ca sa imi revin. Eram in aceasi cafenea. Si mi-am dat seama ca innebuneam si ca toti oamenii veneau la Amsterdam sa se drogheze si sa innebuneasca si eu nu vazusem lucrul asta. De ce nu vazusem ce se intampla ? Si oamenii care treceau pe strada se uitau la noi cum am innebunit cu totii si radeau, eram ca niste ciudatenii. Le-am spus prietenilor mei sa fugim de acolo si am iesit pe strada. Le spuneam ca ne-au pus ceva in tigara aia si ca vor sa ne faca rau. Si ei au observat niste oameni care ne urmareau , probabil au vazut ca suntem turisti fara cazare si vroiau sa ne jefuiasca.
Apoi am auzit o voce care mi-a spus :" Nu va intoarceti dupa tigara." Unul din prietenii mei s-a oprit din alergat si a zis ca am uitat tigara pe masa. Vocea mi-a spus sa-i mint sa le spun ca e la mine. Ma uitam la prietenii mei si le spuneam ca e la mine , sa nu se intoarca si ca o fumam mai tarziu. Am bagat mana in buzunar si in gand vorbeam cu acea voce si-i spuneam ca trebuie sa faca sa imi apara tigara in buzunar sa le-o arat prieteniilor mei , ca sa ma creada. In buzunar nu simteam nimic si repetam in gand :"Fa-mi sa apara tigara , trebuie sa ma creada , trebuie sa fiu convingator." Frecam degetele in buzunar dar nu aparea nimic. Apoi am intins mana spre ei si am zis :"Uite-o , ia tu asta ." ...dar in mana nu era nimic si Adi credea ca sunt nebun.

Apoi am murit din nou si mi-am vazut toata viata. Am trait momente din copilarie , din adolescenta. Era ca o calatorie prin viata mea , era ca o spovedanie si incercam sa repar greseli facute , imi spalam pacatele. Si apoi am inceput sa rad pentru ca mi-am dat seama ca si asta e un test, ca trebuia sa imi accept viata asa cum este , asa cum am trait-o. Am inceput sa rad si am spus :"Aaa , si acum cand sunt mort TU ma inveti atatea lucruri, multumesc." M-am trezit in piata din fata Muzeului Madam Tussaud si incercam sa imi conving prietenii ca mai au o sansa sa se caiasca , sa isi dea seama ca suntem morti si ca este ultima lor sansa sa devina credinciosi. Si cand imi pierdeam increderea in ei , ma lua cu ameteala , si cand ei erau atenti la ce le zic parca imi reveneam . Mi-am dat atunci seama ca lipsa mea de incredere in oameni este acum pedepsita. Mi se parea ca din nou Dumnezeu imi da o lectie , sau imi da sansa sa ma indrept. In piata aia plina erau mult mai multi oameni pierduti si la un moment dat mi-a trecut prin minte gandul ca trebuie sa le transimit un mesaj tuturor , ca trebuie sa am incredere in toti sa ma uit in ochii lor si sa-i ascult. Si atunci am zis :" Doamne , sper ca glumesti , asta o sa dureze la infinit , cum sa ascult toti oamenii de pe Pamant." Si am zis ca vreau sa vad iadul. Si nu mi-am dat seama ca vad iadul pentru ca totul era foarte amuzant, erau jocurile copilariei , erau visele mele in care sunt erou. Si din toate visele ma trezeam in aceasi camera cu 4 pereti si cu un neon puternic. Si de acolo vroiam sa explorez mai adanc iadul si raiul. Iadul era neliniste , atunci cand stii un lucru care-i poate salva pe toti , dar ei nu vor sa inteleaga , atunci cand iti dai seama unde ai gresit si nu mai poti repara nimic , cand iti e dor de familie si nu poti sa-i contactezi , cand totul iti este atat de clar si nimeni nu te crede. Si raiul era chiar viata mea. Stateam in fata unui monitor urias si vedeam toate evenimentele frumoase din viata mea , si radeam mult si ma bucuram . Dar pentru asta trebuia sa mor de mai multe ori. De fiecare data ma inecam si dadeam cu capul de un perete. Si am experimentat moartea de 100 de ori si de fiecare data cand ma trezeam eram ca un nou nascut si eram fericit si traiam cele mai fericite clipe din viata mea.

Apoi m-am trezit din nou pe strada si incepeam parca sa imi revin si il vedeam pe Sergiu ca se teme de ceva si incercam sa il calmez. Mi-am dat seama ca cel mai bun lucru pe care stiu sa il fac este sa fac oamenii sa rada. Vroaiam sa-i fac sa ma aplaude si le repetam ca sunt actor. Ma simteam foarte puternic , dar locul in care eram mi se parea foarte periculos. La fel ca in visele mele , ne-am luat la bataie cu niste golani pe strada , si ca in orice vis l-am atacat pe cel mai mare , pentru a ma asigura ca nu-i va rani pe prietenii mei. Stiam ca lovitura primita ma va trezi din acest cosmar. Asa se intampla mereu. Si am ingenuncheat pentru a-l lasa sa ma loveasca. Dar m-a scuipat doar si m-a lasat in pace.

In masina politiei vorbeam calm si tipul cu parul cret nu intelegea de ce acum par un om normal. Aveam un sentiment de deja-vu si presimteam ca vor merge cu viteza pe strazile din Amsterdam doar ca eu sa ma lovesc. Dar nu s-a intamplat asa. Era ciudat sa am mainile legate la spate atat de strans si totusi sa vorbesc cu oamenii astia despre meseria de politist si de regretul meu ca nu am ales si eu profesia asta.

Deodata usa de la camera mea cu 4 pereti se deschide ai apar 3 ingeri cu camasi albe. Unul dintre ei era negru si celalalt parea indian. Si imi aduceam aminte de banner-ul urias din piata Madam Tussaud pe care scria :" Black is BEAUTIFUL". Negasem toata viata ca as fii rasist. Si ingerul cu parul cret m-a intrebat daca vreau sa merg cu ei. Eu eram foarte nedumerit si le spuneam in romaneste ca as vrea sa merg dar nu sunt pregatit. Ei au deschis usa larg si mi-au spus in engleza ca daca vreau sa plec sunt liber. Atunci am intrebat care este parerea lor , ce cred ca ar trebui sa fac. Mi-au spus ca e decizia mea si ca daca vreau sa raman pot sa raman.

M-am mai ridicat de cateva ori de pe saltea si ma uitam spre neonul acela si la un moment dat mi se parea ca in spatele geamului sunt oameni. Am inceput sa cred ca dincolo de geam sunt prietenii mei si politia sau doctorii si ca am ajuns la vreun spital . Spre dimineata s-a deschis usa si 2 politiste m-au intrebat daca imi e frig si daca vreau o patura. Mi-au aruncat patura de la usa , nu stiu de ce se temeau sa intre.
Dimineata nu deschideam ochii ci doar pipaiam salteaua si patura. Totul era acum atat de real. M-am ridicat cu greu si am vazut sange pe perna si pe perete , ma durea spatele si gatul ingrozitor. Langa neon era si un ceas. Era ora 7. Mi-am adus aminte ca m-am mai uitat o data la ora 12.01. Era probabil ora cand m-au adus acolo. In mintea mea era ora la care ma nascusem din nou. M-a cuprins din nou ingrijorarea : eram descult , fara curea, cu blugii umezi , nu stiam nimic in legatura cu prietenii mei si mi-am adus aminte cuvintele politistului cu parul cret " You know what you have done ?" Am inceput sa cred ca facusem ceva foarte grav. Cei doi politisit ma escortau prin curtea sectiei de politie si mi se parea cea mai frumoasa dimineata din viata mea. Aveau chiar o balta mare cu niste pesti . Am iesit pe strada si ma bucuram de soare si ma uitam la oamenii care merg la servici pe bicicleta. Un oras atat de frumos ziua...

E frumos sa te nasti inca o data. Nu multi au dreptul la o a doua sansa. Acum dupa ce am vazut raiul si iadul , dupa ce m-am acomodat cu moartea si infinitul este timpul pentru mici schimbari. Nu ma asteptam ca maturizarea sa vina atat de violent.

Multumesc.

Sa schimbam balta

Doi raci tineri si rosii stateau pe plaja si priveau la niste broaste . Se uitau de ceva vreme la broastele alea si nu intelegeau de ce tipa in gura mare.
Plaja asta si marea era balta lor. Cu toate ca atunci cand vorbim despre mare si plaja , ne gandim la suprafete enorme , pana la urma viata celor doi raci se rezuma la un teritoriu restrans. Aici erau familile , prietenii si colegii lor. Asta le era casa. Doar ca ei simteau nevoia sa scape de plictiseala si monotonie si de broastele cu gura mare care se vaicaresc toata ziua.
Deodata Go-fi , unul dintre raci spuse :
- Bai , Nazaz , am auzit ca undeva in celalalt capat al lumii se afla o balta frumoasa , unde nu sunt broaste , unde cerul este mai albastru si iarba mai verde. Si cica acolo , sunt tot felul de fete rac si stau in niste acvarii si poti sa le privesti si ...
- Stop Go-fi , opreste-te , aberezi de la caldura. Tu ai treaba aici , eu abia astept sa plec , dar este periculos stii.
- Tocmai de asta , hai sa schimbam balta.

Cu acest gandi in minte , cei doi raci incepusera sa isi faca planuri de calatorie. O discutie simpla pe plaja se transformase in ceva mult mai tare de atat. Trebuiau sa ajunga in balta aceea frumoasa si sa vada cu ochii lor , sa simta cu clestii , sa se convinga daca este adevarat ceea ce toata lumea vorbeste.
Sa nu va ganditi ca doi racusori erau atat de inocenti sa creada ca vor ajunge la capatul lumii fara un ajutor. Pentru o aventura ca asta aveau nevoie de protectia unui Leu .

- No apai sigur ca vin cu voi , racni "molcom" , Ergi , leul mancacios.

Si uite asa planurile fiind facute si plictisiti de balta lor , cei trei prieteni pornira la drum catre balta de la capatul lumii , unde cerul e mai albastru si iarba mai verde.

Ingeri negri

M-am nascut intr-o familie de romani crestin-ortodocsi . Asta inseamna ca si eu sunt crestin . Pana la 7 ani am crescut mai mult la bunici la tara. Intr-o casa de oameni cu frica lui Dumnezeu nu trebuie sa lipseasca icoanele. La tara aveam in fiecare camera cate una , dar nu era ceva iesit din comun pentru ca asa este in toate casele de romani buni-crestini.
Tataie mi-a povestit despre Dumnezeu , Iisus , Maica Domnului si Sfanta Treime. M-a invatat si cum sa ma inchin , cum sa tin degetele atunci cand fac Semnul Crucii si sa ma rog la Dumnezeu macar seara la culcare. In unele duminici mergeam cu el la biserica , in principiu pentru ca imi placea drumul de intoarcere. O strada plina de oameni care merg agale si au discutii despre recolta . E ritualul obisnuit al unei dimineti de duminica .
Mamaie nu era chiar asa de credincioasa si rar mergea la biserica , nu tinea post , si nu ma lasa nici pe mine sa tin. Cu toate astea isi spunea rugaciunea in fiecare seara la culcare si spunea ca Maica Domnului o ajuta de fiecare data cand are nevoie. Filosofia ei este in continuare ca pe Dumnezeu nu il intereseaza cat de des te duci la biserica si daca tii post , atata timp cat nu faci rau nimanui.

Este o discrepanta atat de mare intre "Cuvantul Domnului " asa cum este el in Biblie , pe deoparte , si interpretarile preotilor pe de alta , incat ma gandesc unde sunt bunicii si strabunicii nostri acum.Oare Atotputernicul i-a trimis in Iad din cauza ca au facut ce au zis babele? Sunt atatea ritualuri pagane si barbare in traditia populara incat crestinismul romanesc este un hibrid. Imi vine acum in minte exemplul cu moneda pusa pe deget ca un inel , lucru pe care l-am vazut cu ochii mei, si este daca nu ma insel un obicei de la traci. Sau banii bagati in buzunar pentru lumea de apoi, pentru Sf Petru sau Caron , pentru intrarea in Rai sau trecerea peste Styx. En fine.

Si ma tot gandesc ce reactie ar avea acesti oameni simpli de la tara daca ar intra intr-o biserica crestina in Africa. Acolo unde sunt si icoane care ilustreaza sfinti si ingeri, negri. Oare s-ar zdruncina credinta lor ? Ce argumente pro ar gasi sa isi explice de ce nu l-au cunoscut pe Creator negru. Atunci cand eram mic si spuneam rugaciunea "Inger , ingerasul meu" imi imaginam ingerul ca fiind un baietel ca si mine , doar ca are aripi si ma protejeaza . Nu stiu cum as fi fost ca om daca nu eram educat de mic in spiritul crestin. Pana la urma sunt niste obiceiuri care devin reflexe. Insa uneori sunt prea multe piedici sa ajungem la acest Dumnezeu ... alb , negru sau invizibil , cum o fi El.

Nothing else matters

Last night I was touched by sung words in a manner that I would have never imagined. A concert that I have expected to be brilliant turned out to be magic.
I don't know what toughts had run into my mind when I entered the stadium. Beeing wet to the skin and very anxious to hear them play , I was preparing myself to be amazed.

Same like in other billions situations I set higher expectations from people. The surprise came at the end of the concert when they played a song I have heared a thousand times. But this times I was inspired.

Forever trust in who we are, and nothing else matters. Never opened my self this way ,life is ours we live it our way.
It may be from to much beer but Thank you, Metallica , love you too.

Mesaj de la omul primitv

Bloc cu 4 etaje , 4 apartamente pe palier , apartamente cu 2 camere. Intram pe un hol lung ( 3m jumate ) in dreapta era bucataria , in capat sufrageria. Din sufragerie intram in balcon si intr-un hol mic ( 2/2m) ,in stanga dormitorul si in fata baia. Baia avea un geam mic cu plasa. Asa arata primul nostru apartament , casa copilariei mele.

Apartamentele astea de bloc au fost construite de comunisti sa cazeze valurile de muncitori veniti din toate colturile tarii sa munceasca in port. Si toti acesti oameni, generatia celor nascuti intre 1950- 1965 , toti copii de tarani , oameni harnici si iscusiti . Niste oameni care greu s-au putut desparti de mediul rural si au simtit nevoia sa isi faca gradini de zarzavat la parterul blocului sau sa creasca gaini pe maidan. Nu o sa uit niciodata ca uneori eram trezit de cantecul cocosilor vecinilor de pe strada 7 Noiembrie.

Acum stau la casa si ma uit pe geam si vad o gradina ticsita de flori , cateva rasaduri de rosii , marar si patrunjel. Printre trandafiri se intinde vita de vie si am insistat sa punem si gazon sa ma plimb descult prin iarba. Si ma gandesc daca nevoia asta de a trai la casa are mai mult legatura cu ruralitatea noastra sau e ceva mult mai adanc decat atat. Pana la urma relatia dintre om si natura e una sacra si integrarea inapoi in tarana este inevitabila.
Atunci cand plantez rosii , o floare , tund via sau adun caisele din pom o gena vibreaza. E imposibil sa nu mergi la munte sa tragi aer in piept langa o padure de brazi si sa nu simti un impuls puternic , o chemare. Atunci cand un om priveste marea are in ochi ceva salbatic , o licarire de dragoste neconditionata.

Cabana din lemn 4/4 m cu un culcus de paie in colt si o masa cu 2 scaune la intrare. Pe geam se vede o mare albastru-verzui cu valuri domoale care... bineinteles mangaie niste picioare goale.

Nimic altceva nu mai conteaza

Atat de aproape de vise incat uneori poti sa intinzi mana si sa le atingi. Dar te opresti si iti spui ca e prea frumos sa fie adevarat , ca nu e real si ca ai luat-o razna si iti retragi mana. Si e ca intr-un film prost in care te oftici ca el intoarce capul chiar cand usile de la lift se inchid , si ea e acolo.

E mereu sentimentul asta ca pentru o fractiune de secunda mai devreme ai pierdut ceva important. Si pana la urma suntem dependenti de secunde si milisecunde. Si conteaza atat de mult o secunda , pentru ca decizia pe care o iei atunci iti schimba toata viata.

Poti sa faci o mie de planuri si sa pui totul asternut pe foaia care este viata ta ca atunci cand se intampla lucruri importante nu ESTI TU SCRIITORUL.

Back to my heaven

Citeam mai devreme ca omul nu poate suporta fluxul de informatii care-i inadeaza creierul , tot ce vedem , tot ce auzim , tot ce mirosi, tot ce simtim cu limba etc. De aceea trecem printr-un filtru din subconstient in constient si asa ne trezim ca spunem :"Sunt satul !"

Ma uit la timp cum trece si imi aduc aminte ca voi muri. Si paralizez pentru o fractiune de secunda. O fractiune de secunda care dureaza cat o viata , adica foarte putin , dar trece. Si in momentul ala de cel mai multe ori imi spun :"Fuck it". Acest fuck it este un avant , ma motivez sa fac ceva... de cele mai multe ori sa beau si sa ma distrez .

De cele mai multe ori cand imi planific viitorul ma gandesc la clipa in care o sa ies din casa in care locuiesc acum. Sunt un idealist care vrea sa salveze lumea. Ma hranesc cu "multumesc" si vreau sa devin un sfant.

De cele mai multe ori cand imi planific viitorul pendulez intre Management si Development. Este ca o antiteza intre eu cel profan care ar vrea sa munceasca intr-o multinationala , si eu cel sacru care vrea sa fie voluntar in Brazilia. Nu stiu cine sunt eu cu adevarat. Cred ca sunt un visator caruia toti i spun sa fie realist , ca in viata ai nevoie de o slujba buna si de o nevasta cuminte. Stiu foarte bine ce nu vreau si stiu din ce in ce mai putin ceea ce vreau cu adevarat. Am mainile legate la spate .

Mama imi lega mainile la spate sa nu ma scarpin cand aveam pojar. Acum le am legate la spate sa nu deschid usa si sa plec , departe de ei sa cuceresc lumea... lumea mea doar.

In timp ce era la un spital in Spania , un roman a intrebat un doctor de acolo :
- De ce va purtati asa frumos cu noi , niste nebuni care au alergat in fata taurilor pe strazi. In Romania am fii fost tratati ca niste batausi , niste golani .
- Pentru ca datorita nebunilor ca voi , cei care risca , lumea a evoluat , voi sunteti cei care ati descoperit teritorii noi si ati ajuns pe Luna.

Cand trebuie sa alegi

Este foarte greu sa alegi pentru tine plecand de la premisa ca decizia luata nu te va afecta negativ . Mereu am avut planuri care necesitau schimbari majore in viata mea si mereu am crezut ca voi evolua catre stadii superioare.
Ceea ce am invatat pana acum a fost ca nu intotdeauna trebuie sa iau decizii care imi vor bulversa universul. Cateodata zborul meu de inger este mai lin si mai in concordanta cu firea lucrurilor decat vreau sa recunosc. Cand vine vorba de alegeri trrebuie sa te gandesti in perspectiva, mereu iti imaginezi viitorul dintr-o pozitie pozitiva. Ceea ce pana la urma este ok. Nu cred ca cineva se gandeste ca o decizie pe care o ia va fi de rau augur. Intotdeauna ne gandim la ce e mai bine pentru noi , propagandu-ne simtirea intr-un viitor utopic.
Eu sincer am ales sa imi schimb gandirea. Nu pot trai cu regrete. Nu imi pot imagina viata fara sa traiesc ceea ce fac acum , adica sa imi folosesc capacitatile si competentele pentru a indrepa lucrurile. Sunt oameni la care tin si sunt valori pe care ei mi le-au insuflat.
Cand trebuie sa alegi gandeste-te la regretul de a nu fi facut ceea ce trebuia.

Cine a mai inventat si scoala asta ?

In viata oricarui om a fost un moment cand s-a intrebat :" Cine dracu a mai inventat si scoala asta?" Intrebarea nu isi cauta raspuns ci exprima mai ales o frustrare.
Trezitul de dimineata ca sa mergem la scoala este primul factor declansator al antipatiei fata de institutiile de invatamant.
Eu si un ghiozdan mare si greu , eu si oamenii care merg la munca , eu mergand mecanic la scoala. Acelasi lucru timp de 12 ani.

Temele . Caietul miroase a cerneala si e liniat la fix 2,5 cm de marginea din stanga. Din nou apare intrebarea : cine a inventat si scoala asta afurisita ?
Totul se datoreaza obligatilor si responsabilitatilor care se reflecta din toata nebunia asta. Note , ascultat la tabala , lucrari , teme si teme de vacanta .
5 ore la scoala , 1 ora spre si de la scoala 3 ore de teme si invatat , fara sa adun meditatile , in total 40 de ore de munca grea si obositoare . Si ne mai intrebam de ce nu avem chef de munca atunci cand terminam liceul .

Acum am raspunsul la intrebarea cine a inventat scoala , pretul aflarii secretului se datoreaza celor 4 ani de facultate . Acum stiu cine a inventat-o si cine o face sa existe , noi.

Egosimul sau simtul posesiunii


Omul = faptura superba in continua lupta cu sinele si cu cei din jur.

In lungul nostru drum prin viata dobandim cat mai multe lucruri. Fie ca sunt de natura materiala sau emotionala , obiecte sau amintiri , ne place sa strangem . De cand s-a inventat gardul omul a simtit ca nu mai poate imparti totul ci ca trebuie sa posede ceva numai al lui. De cand s-a inventat roata omul , a inceput sa care cantitati mai mari (cu caruta) si sa le depoziteze pe teritoriul imprejmuit de gard.

Asta nu inseamna ca nu exista oameni darnici . Oamenii buni la suflet sunt astazi considerati cei ce isi impart averea cu altii , cei ce doneaza bani . Personal apreciez oamenii care impart cunostinte , timp , suflet . Dovada suprema a lipsei de egoism mi se pare atunci cand un om se ofera pe el insusi( el ca suma de cunostinte , timp si suflet ) altora care au nevoie .
Dupa un lung proces de acumulare de bunuri , bani , cunostinte , experiente ne cade greu sa impartim cu cei care aparent nu au reusit sa faca acest lucru in lungul lor proces de acumulare . Pentru a acumula apoi si putin suflet trecem aparent peste egoism si renuntam la o mica parte din banii si bunurile din gradina. Renuntam bani pentru a ne cumpara suflet .
Oamenii cu adevarat bogati , trec peste egoism oferind suflet si timp. Oamenii cu adevarat bogati au timp . Timpul il folosesc cu rost si stiu sa imparta bucurie.

Omul = faptura implnita si fericita doar atunci cand va renunta la bunuri si se va imbogati cu adevarat

De ce injuri delfinii mah ?


Cat de necivilizat poate fi un om incat sa injure un delfin. In ziua de astazi parca nu mai exista pic de respect , oamenii astia ar trebui pedepsiti.

Ca reactie la violenta impotriva animalelor se incearca instituirea Politiei Animalelor . Rolul acestora va fi sa protejeze necuvantatoarele care nu pot sa cuvante cuvinte de ajutor. Vor fi niste oameni special antrenati pentru a instaura dreptatea animala.
Lasand la o parte duritatea unor oameni fara cap care bat caii , cainii si pisicile fara motiv , necesitatea unor politisti mi se pare haioasa.

Cat de mult se vor implica ei in respectarea drepturilor animale ?
Daca un cetatean este prins ca bate un caine merita sa primeasca amenda. Sau trebuie sa demonstreze ca era in legitima aparare ?
Daca un taran loveste cu biciul un cal ...are voie ? Sau trebuie mai intai sa demonstreze ca animalul nu vrea sa traga caruta ?
Va primi un taran amenda daca pune prea multi saci in caruta si animalul nu poate sa traga ?
Vor exista reglementari in legatura cu cantitatea maxima pe care o poate transporta un cal , 2 boi , 1 magar sau 2 vaci ? Vor exista stipulate undeva numarul de ore pe care trebuie sa le munceasca un bivol pe camp ?

Vor exista oare si trupe speciale de interventie a Politiei Animalelor ? Oameni speciali antrenati care sa intervina in caz ca o fetita rapeste de pe strada o pisica sau ca 2 haite de caini se incaiera pe strazi .

Daca o caprioare este gasita moarta in padure , padurarul se ocupa de caz. Dar daca exista banuieli ca a fost ucisa in conditii suspecte , Politia Animalelor preia cazul ? Politia Animala intervine si in cazul conflictelor dintre animale ? Daca lupul papa oi , il aresteaza ?
Daca vin seara acasa si ma latra cainii din cartier si io i injur si ma aude Politia Animala pot primi amenda pentru injurii ?
Daca pisica mea face caca pe covor in mod repetat pot sa o bat cu un ziar ?

Probabil stirile de la ora 5 vor arata asa :" Pe fondul consumului de alcool , un tanar din Jud Constanta a atacat 2 caini care-i cautau in gunoi , provocandu-le leziuni. La venirea Politiei Animalelor , agresorul continua sa arunce cu pietre adresand cuvinte jignitoare la adresa patrupedelor ." sau " In cursul zilei de astazi , pe faleza de langa Cazinoul din Constanta , un pescar a adresat cuvinte jignitoare la adresa delfinilor care-i speriau pestii cu chitzaitul lor. Asupra pescarului s-a gasit si o punga cu viermi si una cu insecte pentru a momi pestii..."

Politia Animala continua cercetarile

Branded slaves ,



Noaptea trecuta am avut un vis terifinat.

Se facea ma plimbam printr-un loc ciudat , printre ingeri. Acesti ingeri nu mai aveau aripi , nu mai puteau sa zboare. Impingeau cu totii niste carucioare si incercau sa isi faca loc . Toti impingeau aceste carucioare cu gratii si le umpleau cu tot felul de lucruri. Erau lucruri nefolositoare cred , pentru ca nimeni nu zambea. Mi se parea ca tot ceea ce vor sa faca este sa scape din acel loc.

Totul era aranjat frumos pe raft , dar in cantitati apocaliptice. Era ca si cand erau cu totii inchisi intr-un magazin urias , cu rafturi uriase cu multe culoare. Era ca un oras in care toti erau blestemati sa impinga carucioarele acelea si sa le umple cu tot felul de obiecte , lucruri si produse colorate .

erau probabil captivati de mesajele scrise de pe pereti

La un moment dat mi-am dat seama ca totul este sintetic . Chiar daca produsele erau aranjate frumos si ordonat , acoperisul era din fier. Era dintr-un material dur otelit care imi dadea senzatia de ingradire.
Se facea ca toti isi umpleau acele cosuri pe roti pentru a demonstra ceva .Faptul ca aveau anumite produse le conferea putere si suprematie in fata celor cu produse putine.

Am inceput sa transpir si a tremur cand mi-am dat seama ca suntem cu totii rataciti si ca nu gasim calea sa scapam. Eram foarte speriat .Trebuia sa trecem de niste porti , unde niste femei foarte triste ne bagau tot ce am luat, in pungi si apoi noi le ofeream niste hartii colorate.
Unii ingeri aveau niste cartele de plastic pe care le scoteau in locul hartiilor colorate.

Se facea ca oamenii nu faceau decat sa stranga cat mai multe hartii si se intorceau din nou in acest labirint al tristetii.

M-am trezit cu un sentiment de descatusare. Bine ca a fost doar un cosmar.

Plin de ingeri colorati


Cu toii suntem la fel , mai mult sau mai putin. Cu totii avem aceleasi caracteristici. Stim asta pentru ca avem ochi.
Ochii sunt oglinda sufletului . In ei sta tot secretul .
Culorile. Datorita lor viatza are culoare. Ceea ce am facut noi a fost ca am inceput sa ne impartim si sa ne catalogam chiar si dupa aspectul coloristic . Suntem negri , albi , galbeni , rosi. Gandim atat de simplist , suntem atat de ignoranti si plini de prejudecati incat nu putem sa trecem de barierele dintre noi chiar si cand acestea sunt atat de penibile.
Nevazatorii sunt oare rasisti ? Eu cred ca nu . Poate ca ar trebui sa fim cu totii orbi pentru a nu ne mai certa din cauza acestei diferente de nuanta a pielii . Cate crime oribile s-au intamplat si se intampla din cauza ca nu putem accepta pigmentul diferit de la un om la altul. Ascultam muzica negrilor si ne place. Ne incaltam cu mocasini ca pieile rosii ca e comod. Ne bronzam la soare sa nu mai fim albi. Mancam mancare chinezeasca si imprumutam din cultura orientala. Spunem "misto , shucar , gagica " , dansam pe muzica tziganeasca , dar cand romanii merg la furat spunem ca "nu erau romani erau tzigani."
Cat va mai trece pana vom accepta ca nu culoarea ne face mai buni sau mai rai ?Cati vor mai muri pana vom realiza ca defectele noastre sunt altele , nu culoarea pielii ?

De mult am citit o poezie si in timp ce scriam articolul asta mi-am adus aminte si am gasit-o pe net.

Being Colored !

Being Colored:
When I was born...I was BLACK.
When I grew up...I was BLACK.
When I am sick...I am BLACK
When I go out in the sun...I am BLACK.
When I go out in the cold...I am BLACK.
When I die...I am BLACK.

BUT YOU WHITE FOLK :
When you are born...You are PINK.
When you grow up...You are PEACH.
When you are sick...You are GREEN.
When you go out in the cold...You are BLUE.
When you are scared... You are WHITE.
When you go out in the sun...You are RED.
When you die...You turn PURPLE.

And you have the nerve to call me "COLORED"!

Intr-o zi, plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur de abia iesit din gaoace. Dandu-si seama ca daca l-ar fi lasat acolo, singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul lua puiul acasa si-l puse intr-un cotet, impreuna cu niste pui de gaina.

Puiul de vultur crescu alaturi de acestia si, bineinteles, invata sa se poarte ca o gaina: scormonea pamantul pentru a gasi viermi si insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, cloncanea si cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva zeci de centimetri.

Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu se indoi nici o clipa ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului, printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el insusi este o gaina.

Pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu un alt vultur planand maiestuos, aproape fara a-si misca aripile robuste.

Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. Si-a dat seama ca nu exista obstacole care sa-l impiedice sa zboare, in afara de cele din mintea lui, si, dupa cateva tentative, s-a ridicat in zbor spre infinit, intr-adevar liber.

*******************************

Fara indoiala, cea mai mare parte a cititorilor cunoaste aceasta povestioara facuta celebra de Anthony de Mello, si foarte mult folosita in cartile de self help, traning-uri, speech-uri motivationale s.a.m.d. Si eu am folosit-o intr-un articol, acum mult timp.

Totusi, ceea ce este mai putin cunoscut este efectul pe care intamplarea aceasta l-a avut asupra celorlalti locuitori ai curtii.

Dupa ce au vazut ca fostul lor tovaras de joaca si de seminte si-a luat zborul, pierzadu-se in imensitatea cerului, multe din gaini au devenit constiente de trista lor situatie si au inceput sa viseze sa devina vulturi.

Incepura sa circule, la inceput aproape clandestin, apoi mai deschis, niste filosofii ciudate care argumentau ca fiecare gaina avea inauntrul sau un vultur care astepta sa fie eliberat. "Conditia de gaina nu este decat rezultatul unor credinte limitante", substineau niste gaini-profete, "schimbati credintele, si cerul va fi al vostru".

Aparusera tot felul de carti in domeniu, cu titluri gen "Cum sa devii un vultur in 30 de zile", "Vulturocibernetica", "Analiza vulturactionala", "Minunile zborului", "Declanseaza vulturul din tine" samd.

Pentru cei care aveau bani de cheltuit, aparusera si seminarii (de Programare Gainolingvistica) si cursuri audio si video, unde se invata cum sa vizualaizezi lumea vazuta de sus, cum sa recunosti sunetele celorlalte pasari (sa te pui in rapport), cum sa percepi senzatia vantului in aripile tale (condita de vultur nu poate fi atinsa fara concentrare asupra canalelor senzoriale potrivite).

Mai interesant, aparuse si o metoda de analiza (gainogramma), care depista 9 feluri de a fi gaina, si in consecinta 9 drumuri diferite spre a deveni vultur. Aparusera si niste tehnici, cum ar fi Echilibrul Gainoemotional si CFT (chicken freedom technique), care te invatau ce se intampla daca apesi pe niste puncte de pe cap si piept spunand "Iubesc si respect aripile mele", si anume ca iti va trece frica de inaltime (principalul obstacol in drumul de
dezvoltare spre conditia de vultur).

O gaina mai intreprinzatoare decat celelalte puse la cale un sistem de multilevel marketing care consta intr-un complex sistem de puncte care se obtineau vanzand cursuri si seminarii celorlate gaini, argumentand ca ridicarea in ierarhia sistemului era metoda cea mai sigura pentru a se apropria de starea de vultur.

Cine frecventa un numar suficient de cursuri putea sa devina "gainocoach certificat", si ii ajuta pe ceilalti sa mearga mai rapind pe drumul dezvoltarii.

Nu e nevoie sa spun ca atunci cand cineva, in lipsa totala a unor rezultate concrete, isi exprima indoielile asupra sensului pe care l-ar avea toata treaba asta, era imediat acuzat - din partea celor mai exaltati si convinsi - ca este stapanit de credinte limintante si blocat de gandul negativ.

Mai ales, i se repeta in continuu: "Aminteste-ti de fostul nostru tovaras, care dupa o viata de gaina a putut sa zboare; pune angajament si credinta, si o sa reusesti si tu."

*******************************

Chiar daca, asa cum am zis, am folosit-o si eu, povestioara aia m-a enervat in permanenta pentru ca presupune ca un vultur e mai bun decat o gaina si face o confruntare stupida intre doua fiinte cu potentialitati, talente si forte diferite.

Si aici nu este vorba de a lua apararea cui are mai putine talente sau cui este mai slab, ci de a ma impotrivi unui intreg sistemul social conceput sa produca nemultumirea permenenta, lipsa de satisfactie propunand modele imposibil de egalat si industria adiacenta care iti vinde "solutii" in timp ce alergi dupa aceste modele imposibile.

E acelasi mecanism prin care ti se arata cel care a castigat un miliard la loto, si te convinge ca o sa ti se intample la fel.

E acelasi mecanism prin care ti se arata o supervedeta, si ti se spune ca daca cumperi setul de machiaj (parfum/rochie/cercei.) o sa fii ca ea.

E mecanismul prin care o societate care are din ce in ce mai mult devine din ce in ce mai nesatisfacuta si nemultumita.

Eu, sincer, cred ca un vultur este un vultur, si o gaina o gaina.

Si cred ca pot exista vulturi prosti si gaini superbe, si ca o confruntare este asolut fara sens.

Si cred ca fiecare ar trebui sa isi exploateze potentialul fara sa se confrunte cu altcineva in afara de sine, mai ales cu modele impuse de cineva care are ca singurul scop sa iti vinda "solutiile" lui.

Bineinteles, eu primul cred - si toata activitatea mea se bazeaza pe asta - ca fiecare dintre noi are potentialitati fantastice, si nu pierd ocazia de a reaminti credinta asta si de a ajuta lumea – pe cat pot - sa intre in contact cu aceste potentialitati.

Eu apreciez tehnicile psihologice care imbunatatesc performanta si ajuta in dezvoltara personala.

Dar cand vad lumea care se chinuie sa se conformeze la niste modele imposibile, urmand sfaturile vanzatorilor de "american dream" (de multe ori mai confuzi decat discipolii), ma gandesc ca poate trebuie cineva care sa atraga atentia.

Si sa aminteasca ca fiecare dintre noi e unic, ca fiecare dintre noi are atatea talente si posibilitati incat, daca si le-ar exploata nu i-ar mai ramane timp pentru a invidia pe altcineva.

Nu urma modele, fii tu un model!

*******************************

Ultimele stiri din cotet imi confirma ca niste gaini s-au imbogatit, altele tot cauta tehnica potrivita pentru a se ridica in zbor, si altele asteapta venirea Marelui Gaina care ii va scoate din conditia lor.

Din cate am aflat, nimeni dintre ei nu s-a mai ridicat de la pamant mai mult decat niste zeci de centrimetri

The power of many

All along humankind's history being united we evolved . The proof that we need each other lays in the genetic habit of interracting. From clans to tribes , from citadels to cities , from clubs to paties we need the others.

It is easier to achieve something whenn you have support. The power of many it's the greatest power known so far.

De ce merg barbatii in cluburi ?

Este sambata seara. Vrei sa te distrezi si ai cateva posibilitati. Suni niste prieteni si te intalnesti cu ei intr-un bar. Te asezi la masa si te uiti pe meniu. Vrei o bere, e asa de inceput. Trec 30 de minute si ti-ai baut berea. Stii ca e momentul sa treci pe ceva mai tare ca sa te simti mai bine. 50 de vodka si un Santal de portocale. Iei o gura de vodca , dar parca e prea puturoasa asa ca versi santalu' peste ea si bei cu paiu'.

Te urci in masina cu 4 prieteni si mergi club. Badigarzii se uita frumos la tine , dar iti iau 30 de ron pe intrare. Te gandesti ca macar o data ai vrea sa iasa un scandal si sa-l lovesti pe malacul ala cu tricou negru si ceafa lata. Sa-i dai un pumn in barba asa in inghesuiala, doar sa vada ca nu e atat de tare.
Muzica e misto si e plin de lume. Te opresti la cativa pasi de intrare si privesti. Vezi cateva fetze cunoscute si iti indrepti privirea catre animatoare. Da, ai vrea parca o bucata.

Ca orice barbat esti aici ca sa agati tipe. Asta daca nu esti mai ciudat si chiar ai de gand sa dansezi . Sa fim seriosi! Ce barbat intreg la cap vrea sa se zbenguiasca toata noaptea , sa transpire ca un porc si sa faca febra musculara, sa danseze si sa plece singur acasa ? NICI UNUL !
Unul dintre prietenii tai e cu remorca dupa el, deci nu se pune. Ceilalti doi , sunt intotdeauna unul timid si betiv , iar celalalt prea figurant si pretenstios. Si ei vor sa agate ceva , dar nu stiu de unde sa inceapa. Tu stii. Te duci fix la bar. Iti faci loc prin multime si saluti barmanul (chiar daca nu va cunoasteti) :"3 tequila".
Dai lingi sarea de pe mana , da noroc, dai shot-ul pe gat , musti din lamaie si strigi :"Oooohhh daaaa". Iti freci palmele si iti iei o bere.

Stai cu berea in mana si te misti , oarecum in ritmul muzicii. Unul dintre prietenii tai povesteste ceva. Muzica e prea tare , nu il auzi dar te prefeaci interesat. Te gandesti ca in momentul asta tipele te vad . Esti imbracat cool , ai o bere in mana si porti o discutie fara sa te balangani prea tare . La un moment dat , vezi 2 tipe. Privesti spre ele, analizezi situatia. Nu e nimeni in preajama lor, au paharele in mana (deci nu au masa) , singure si disponibile la fel ca tine.
Te gandesti ca cu cat pierzi mai mult timp langa prietenii tai idioti cu atat scad sansele sa pleci fericit acasa. Intri in campul lor vizual, stabilesti tzinta si zambesti. Zambesti si te uiti in ochii ei , astfel incat sa te vada ca o masori. Te indrepti incet si sigur spre ea. O prinzi de mana delicat si-i soptesti foarte aproape de obraz :"Ori am baut eu prea mult, ori esti foarte atragatoare."

Anul trecut in preajma revelionului am inceput sa spun ca :"2007 e ultimul an din viata mea". Si am inceput sa ma comport ca atare.

Am trait anul 2007 cu disperare , cu sete de viata , cu frica de moarte.Tot repetand in stanga si in dreapta ca e "ultimul an din viata mea" am inceput sa cred. Mi se pare ca am trait intr-un an cat intr-o viata , cred ca a fost cel mai "productiv" an de pana acum. Am lucrat in mai multe locuri , am calatorit , am cunoscut multi oameni si ...petreceri.














Ar mai fi poze , dar vad ca te-ai plictisit. Am avut un an cu bune si cu rele , cu oameni deosebiti si cu oameni mai putin desosebiti.
Anul 2008 va fi unul mai cumpatat. Mi-am propus sa traiesc mai mult.

O data in viata macar

Sunt cateva lucruri in viata asta scurta de om, pe care trebuie sa le facem. Mai mult de atat , cred ca fiecare dintre noi are obligatia ,fata de divinitate/natura/puterea creatoare , sa daruiasca ceva.
Oamenii daruiesc si se daruiesc , constient sau inconstient. Parintii isi invata copiii de mici, ca este bine si frumos sa imparta cu altii sa ofere :"Da-i si lu' nenea bomboana. Bravoooo, ce cooopil cuminte." Astfel ne educam unii pe altii sa fim altruisti.
Pentru a ne antrena avem Craciunul si alte sarbatori . Toate sunt motive pentru a ne face cadouri. Dar cel mai altruist personaj , ambasadorul acestei indeletniciri umane este Mos Craciun. Acest batranel reprezinta gena care ne face sa impachetam si sa daruim. Barbosul imbracat in rosu este ceea ce ne face pe noi oameni (cu sens peiorativ). Daca Mos Craciun este un sentiment , daca simtim bucurie in suflet cand oferim, daca sentimentul exista atunci si El exista.
Sunt cateva lucruri pe care mi le-am promis sa le fac in viata, macar o data. Anul acesta am vrut sa am 12 job-uri si ultimul sa fie acela de Santa Clause. Am avut doar 5 job-uri , dar asa cum mi-am promis , in luna decembrie am devenit "batranul cu barba alba".
Costumul de Mos Craciun este magic. O data imbracat scoate la suprafata toata iubirea de semeni pe care o ai inauntrul tau. Ochii sunt mari si stralucitori , mersul este mai apasat , mainile vor sa mangaie, vocea patrunde in sufletele celor care asculta. Toate barierele in calea comuniarii au cazut si m-am apropiat de toata lumea din jurul meu.
Daca ar fi Craciun in fiecare zi am trai intr-o lume perfecta.

Cel mai frumos Craciun

Acadele mari si coloroate in forma de baston si ciocolata, o punga galbena pe care o deschid si bag mana inauntru. Plin de dulciuri si cred ca o masinuta si o bluza cu gluga . Desfac o ciocolata si...si musc, dar nu simt gustul.
"-Hai Vlad trezeste-te, iar o sa intarzii!" Mama m-a trezit iar chiar inainte sa musc. Ce e cu visele astea cu mancare si cu dulciuri? Poate pentru ca se apropie Craciunul.
Ca in fiecare dimineata mama mi-a facut ceai de fructe de padure. Iar branza topita, iar mama o sa infiga cutitul in baton si o sa se murdareasca. As vrea sa-i spun sa nu imi mai faca senvisuri cu salam din asta pentru ca o sa rada copiii de mine.
Ies afara din casa si Lesie alearga dupa mine pana ies din curte. Vantul asta. Iarna bate vantul prea tare , am fularul strans legat si mi se vad doar ochii. Imi trag caciula si ma sterg cu maneca la nas. Vreau sa ninga. E noroi pe toate ulitele. Dau sarumana femeilor care asteapta rata catre Constanta. Ca in fiecare zi ele se uita la mine si zambesc.
Trec pe langa casa lu Marinica. Ma asteapta sa mergem impreuna la gradinita.
"Baaaah , iar ai intarziat."
Mereu ma cearta cu toate ca el e de vina ca se trezeste asa de dimineatza si ajungem mereu primii. Se trezeste de dimineata pentru ca tatal lui vine dimineata beat acasa si o bate pe maica-sa. Tot satul stie. O data l-a batut si pe el . A iesit la poarta cu lacrimi in ochi si fara geaca. In ziua aia la gradinita toti copiii ne-am purtat foarte frumos cu el si doamna educatoare ia dat o bulina rosie. La sfarsitul zilei era fercit si cred ca a facut-o bucuroasa si pe mama lui.
Am ajuns la gradinita. Iar e frig. Iesim afara si aducem fiecare cate un lemn. Femeia de servici , tanti Lenuta aprinde focul numai daca aducem noi lemne. Zice ca trebuie sa muncim si noi si sa invatam sa ne descurcam si singuri.
Mai e o saptamana si luam vacanta. Astazi vom face repetitie pentru serbare. Anul trecut nu a venit Mos Craciun. Toti parintii nostri au strans bani si doamna educatoare ne-a cumparat dulciuri de la magazinul din sat. Doamna educatoare spune ca anul acesta Mos Craciun o sa vina, ca vine mai intai la Constanta si apoi o sa vina si la noi.
Azi cred ca o sa desenez o punga mare galbena cu acadele , ciocolata , o masinuta si o bluza cu gluga. Asta vreau sa imi aduca Mos Craciun.
-

Citeste-ma

Ce faci citesti ? Cum te simti cand dai peste un text tare si nu te mai poti opri din citit ? De obicei iti atrage atentia un cuvant boltat. Sau un cuvant familiar , ceva ce te intereseaza in momentul asta. Presupun ca acum te intereseaza Craciunul si cum simti fericirea in decembrie. Continua sa citesti, esti pe punctul de a afla.
Pentru ca ai o fire curioasa si esti si pe fuga ai tendinta de a frunzari. Stiu ca vrei sa sari peste anumite paragrafe care crezi ca nu te intereseaza si sa ajungi mai repede la ce te intereseaza de fapt pe tine. Ce faci in decembrie ? Ce e de fapt decembrie ?

Hai sa ne intoarcem putin la tine. Hai sa discutam despre copilaria ta, vrei ? Pe bune , vrei ? ... E cam ciudat daca ai raspuns cu voce tare a doua oara.
Stii cand erai la scoala si aveai serbarea de Craciun ? Repetai poeziile alea impreuna cu mama ta acasa , parca te pregateai de un mare spectacol. In ziua serbarii , aveai niste hainute noi si frumoase si muuulte emotii. Toti colegii tai erau parca mai frumosi , toti aveati emotii. Cantati colinde , spuneati fiecare cate o poezie si la mijlocul serbarii aparea el ...Mos Craciun. De cele mai multe ori era tatal unuia dintre voi , poate chiar tatal tau. Ce gust avea portocala din punga ta ? Portocala aia devenea ceva magic. Iti amintesti ?
Cum arata bradul tau cand erai copil ? Presupun ca in fiecare an avea ceva nou. Scoteai din debara cutia cu globuri si beteala si cutia cu instalatia luminoasa. Il inpodobeai si mereu adaugai ceva nou. Cateodata poate stateai ore in sir sa legi bomboanele cu ata si sa le atarni in pom. Cu toate ca iti era pofta nu te atingeai de ele, iti placea bradul tau. Si seara bagai instalatia in priza si te fermeca.
Cum erau invelite cadourile tale ? Cum rupeai hartia care invelea jucaria ta ? Mancai dulciuri si in restul anului , dar parca ceea ce primeai de Craciun era mai gustos, parca miroaseau mai bine, parca straluceau.
Te gandesti la chestiile astea sau doar iti place sa citesti ce scriu eu aici ?

Cred ca frumusetea Craciunului a ramas in copilarie. Acum iti faci probleme pentru alte lucruri. Nici nu mai vezi ce ai adaugat nou pe ramurile lui. Ti se pare la fel ca anul trecut. Probabil cadourile le primesti direct si nici nu mai au timp sa stea sub crengile mari si verzi. Probabil ca in an ajun te uiti la televizor sau te intalnesti cu prietenii in oras, sau mergi la o petrecere. Stiu ca uneori cand ramai doar tu acasa de Craciun te asezi pe covor si te utiti la marele pom verde. Te uiti la el si iti place mirosul de padure ce il emana. Stiu ca uneori mananci portocale langa brad doar pentru a amesteca mirosurile. Craciunul miroase a rasina, coji de portocale si jucarii chinezesti.
Mai e putin si la tine in scara copiii din cartier vor incepe sa cante. Vor rasuna colindele iar pietele vor fi pline de brazi.

Zambesti . Inseamna ca ti-a placut. Te bucuri ca te-am ajutat sa iti dai seama ce te facea sa zambesti de Craciun. Nu imi multumi. Eu iti multumesc