Cand eram mic si ma duceam la bunici la tara, undeva pe langa manastirea Cozia, ma simtzeam cu adevarat liber. Acolo am simtit cat de profund e sentimentul de libertate. Imi placea sa merg descult, mai ales dimineatza cand inca era roua. Mergeam descult prin padure, pe drum, peste tot. Cand veneam in C-tza ma spalam doua ore, sa dau jos toata "libertatea". Mama se plangea mereu ca in 2 luni cat stateam acolo la bunici ne "tzaraneam", si uitam parca tot ce ne invatza ea. Din cauza ca stateam descultz pe strada, din cauza caldurii se topea asfaltul si eram negru pe talpa. Talpile mele erau negre, picioarele zgariate, eram muscat de insecte , si cand veneam acasa si ma taiam pe plaja in scoici si imi era jena sa stau pe burta la soare fiindca mi se vedeau talpile pline de smoala si ma zgariam si in scoic , si acum mai am semne.
Cand mergeam cu bunicii sa adunam fanul prin livezi, pe dealuri, pe langa paduri, imi placea la nebunie mirosul de iarba uscata. Si se mai intampla din cand in cand sa inceapa cate o ploaie din aia violenta de vara. Si fiind pe dealuri plecam spre casa si intotdeauna ramaneam cu bunicul meu in urma , nu ne grabeam. Mergeam incet si lasam ploaia sa ne purifice, el spunea ca asa Dumnezeu o anuntza pe bunica mea cand sa mai ia o pauza fiindca muncea prea mult. Tataia stia sa pretuiasca viata, sa se bucure de ea si sa-l iubeasca pe Dumnezeu descoperind libertatea in bucuriile simple precum o ploaie calda de vara. Dumnezeu sa-l odihneasca.